Poveste pescareasca

Demult, dupa o zi obositoare, calduroasa si lunga, ne-am intalnit ca de obicei , la un colt de strada, unde eu de obicei saream in masina, ca se ne intorceam vlaguiti acasa.In ziua aceea nu am mers spre casa, ci spre Branesti, mai exact Branesti 2. El zice, am o idee, mergem un pic pe balta , am luat cu ultimii bani niste rotative frantuzesti, sa vedem cum merg, vrei? Am vrut. Am oprit masina undeva pe dig, si-a scos sacoul, cravata si lanseta din portbagaj, mereu am fost armati, ducem totul cu noi, peste tot, ca nu se stie niciodata, iar in ziua aceea s-a dovedit ca e bine sa ai de toate la tine .
La malul apei, in umbra padurii, aproape ca uitasem de asfaltul fierbinte din oras. Am invatat sa ne relaxam asa si mereu am preferat sa iesim un pic la aer, decat sa ne odihnim in fata televizorului. Mai schimbam o vorba, mai arunca lingurita, o recupera, cand deodata il vad blocat, incordat la maxim cu lanseta indoita la limita si firul la fel de tensionat, fir de nailon, de 0,20. Imi spune cu vocea sugrumata ...du-te la masina si adu-mi minciocul, cred ca nu am avut niciodata asa ceva in carlig. De fapt nu se vedea nimic, doar firul intins si apa care parca fierbea ca o chestie densa. Raman uitandu-ma cu gura cascata, dar striga si ma trezeste si ma trimite inca o data dupa mincioc. Plec si sunt incordata asteptand sa-l aud strigand dezamagit, firul ala nu avea cum sa reziste, dar ajung la masina, iau minciocul, ma intorc si-l gasesc la fel, doar un pic mai incolo, ocolise un copac batran si se lupta sa-l scoata de sub un cocioc...Se bagase sub un cocioc. Cine? Nu stiam, nu se vazuse inca nimic, dar la un moment dat iese la suprafata si-i vedem gura cascata...aoleu, ce naiba e asta? El spune, e fitofag, un crap chinezesc, dar aici in balta, salbatic, trebuie sa fie foarte puternic. Il aduce aproape de mal, imi da lanseta si imi spune, tine-o bine si urca incet pe mal, nu atingi mulineta, urci incet pe mal cand iti spun eu, iar eu iau manerul lansetei cu amandoua mainile, si incep sa urc pe mal, incet, incet, calcandu-ma pe fusta mea lunga, care ramane in urma, dar cine mai stia ce se intampla...El se apleaca, apuca pestele dupa cap, de urechi, minciocul era o gluma , si se tranteste pe mal cu el in brate...eu incep sa tip ca nebuna...pestele se zbatea, eu imi caut fusta si o trag pe mine la loc, nu e bine sa porti fusta cu elastic cand te duci la pescuit, iar el ma trimite din nou la masina sa aduc hamacul...Aveam si hamacul cu noi, duminica fusesem cu copilul, tot pe malul unui balti si in hamac statea potolit...Ma duc, iau hamacul, ma intorc...il infasuram si-l caram impreuna pe dig spre masina. Un taran, cu o bata, vine repede si cand vede pestele zice, batu-v-ar norocul, am crezut ca ati furat o curca, ca-mi pasc curcile pe aci, ce peste ati luat, phiu...batu-v-ar norocu, ne scuipa si pleaca. Punem pestele in portbagaj, ii trage cateva ciocane in cap sa nu mai miste, dar parca l-a mangaiat. Continua sa se zbata si facea fundul Daciei de parca era o capra in calduri. Acasa l-am masurat si cantarit...16 kg, 90 cm. In Branesti 2, fitofag, la rotativa, cu fir de 0,2...Si povestea nu se termina aici.
Dupa ani, intr-o tara calda si ostila, unde plecau pe atunci romanii la munca, intr-o seara, la o bere, cineva spune, d-ul inginer e pescar, stiu eu, l-am vazut, iar altul zice nu, nu e nici un pescar mai bun decat ce-am vazut eu, odata demult pe o balta de langa Bucuresti. A venit unul, in costum, cu cravata si cu nevasta dupa el si a prins o namila cat toate zilele. Noi stateam acolo ca prostii de doua zile si nu prinsesem nimic. In hamac au carat namila pana la masina. Atunci sotul meu se prinde si il intreaba, pe Branesti 2? Da sefu. Si avea o Dacie gri? Da sefu. Si nevasta-sa avea o fusta lunga, larga, rosie? Da sefu...da de unde stiti?