Intr-o seara, dupa ce ne-am adunat dupa...canale, in curtea de la pensiune am gasit mare vanzoleala. Unii se pregateau de masa, altii isi recuperau copii de pe unde isi petrecusera ziua, in general scotandu-le cu forta animalutele din brate, catei si pisici de care nu mai voiau sa se desparta. Altii, in general cei care erau veniti fara sotii sau restul familiei, dadeau atmosferei un aer cazon, asa cum era pe vremuri ,dar care nu mai era potrivit dupa ce pensiunea se marise, putea gazdui mai multe persoane, cu preocupari diverse...
Deja erau unii care veneau la Murighiol pentru intreaga perioada a concediului si nu mai mirau pe nimeni grupurile formate din mai multe familii, cu multi copii si care preferau plimbarea si plaja in locul pescuitul. In separeurile cu peretii din stuf lumea astepta agitata sa vina ciorba care era adusa de doi barbati, intr-un ceaun imens care se plimba de la masa la masa , sau care ramanea intr-un loc, umpland de mai multe ori farfuriile.
In general ,,La Traian,, se manaca peste. Ciorba de peste dupa reteta lipoveneasca si peste prajit, plachie de crap, frigarui, peste la gratar, chiftele din peste,deci meniu de pensiune pescareasca. Cine cerea altceva, se faceau eforturi sa fie si acela multumit, dar in general veneau acolo cei carora le placea pestele si aveau ce manca, slava Domnului. Am uitat icrele, batogul, pestele afumat, sau marinat....
In seara de care povestesc, pensiunea se umpluse cu multi oameni noi, pe care nu-i mai vazusem niciodata. Mi-am dat seama ca sunt putin incurcati de meniul sarac, de lipsa bauturii care trebuia cumparata din alta parte, sau adusa de acasa...Erau imbracati ca pentru pik-nik, se invarteau admirand ba un pisoi, ba un copacel, asteptand nerabdatori pe cei pe care cazusera sortii si erau de mult plecati dupa alcool si dulciuri. Din grup se evidentia un cuplu , evident sponsorii celorlati, ne-am dat seama ca de fapt intreaga excursie era un bonus din partea unui patron, pentru angajatii sai ...Doamna , o sa-i spun asa pentru ca nu am stiut nici atunci si nici pe urma cum o cheama, se plimba de colo colo, cu Traian dupa ea, incercand se afle tot, sa cunoasca pe toata lumea, sa afle istoria locului, cine a mai fost pe acolo...Chestii ,, importante,, care pe Traian in mod evident il scoteau din sarite, dar cum afacerea lui o luase deja pe o panta ascendenta, incepusera sa vina si la el...oameni cu bani, mai putin pescari, mai mult ,, urbani,, si trebuia sa invete sa se poarte cu ei. Gata, vremea pescarilor care nu-si etalau decat sculele de pescuit se dusese ,acum se laudau mai mult cu masinile din parcare.
Si-l aud trecand pe langa separeul nostru, cu Doamna cea agitata a carei voce stridenta, cat sa fie auzita de toata lumea, intreba:
- Dar cum se face , domnule draga, ca aici in curte , pe terasa si in camere nu sunt tantari, nu am vazut nici unul si ma mir, de frica lor nu am acceptat niciodata sa vin in delta, desi Costel mereu a vrut....
- Draga Doamna, noi pentru ca ne-am dorit intotdeauna clienti ca dumneavoastra, am facut o investitie importanta si acum va putem fi gazde fara sa ne fie frica ca veti fi deranjata de asa lighione respingatoare....
- Vai domnu´ Traian, dar despre ce e vorba, ca daca este ceva eficient mi-ar placea sa avem si noi la casa din Snagov....am construit o vila pe malul lacului si daca va spun cat a costat...dar avem tantari si asta e ingrozitor.
- Doamna am cumparat , e drept la mana a doua, ca noua nu ne-am permis, o instalatie cu lumina neagra...Tantarul cand trece pe aici in zbor, pur si simplu nu vede nimic si pleca in alte parti, unde se vede lumina....
- Zau ? Extraordinar, nu am mai auzit asa ceva si cat a costat, ma rog cat costa o instalatie din asta noua ?
- Pai noua poate ajunge si la 30.000 euro...
- Da, doar atat? A, pai nu cred sa fie o problema....Costele, Costel draga....
- Da iubito, zise Costel care putin mai departe tocmai povestea ce de banet a bagat in vila din Snagov.
- Auzi draga, la domnu Traian nu sunt tantari ca au o instalatie cu lumina neagra, tantarii trec mai departe ca aici nu vad nici o lumina...Si nu costa decat 30.000 euro....Auzi draga?
- Aud, aud....Of mai femeie, chiar nu vezi ca omul glumeste, ce dracu ....ma faci si aici de ras?
Cu alta ocazie, au venit pentru un week-end, un grup de pescari din Bacau. Fiecare cu Jeep-ul lui, cu tinute si scule tocmai scoase din cutie, aflasera ei ca e in ,,trend,, sa ai si un hobby cand ai bani si nu mai sti ce sa faci cu ei si au ales....pescuitul. Mai mult decat atat, pescuitul la peste mare si foarte mare, somn, sturion, monstrii apelor , capturi capitale....doar asta au zis ca-i intereseaza.
Celor de la pensiune atat le-a trebuit....Cand au dat si muzica la maxim , manelele fiind absolut interzise in incinta, atunci si-au semnat si sentinta de a fi condamnati la rolul de ,, cei ce ne vor distra la culme si vor si plati pentru asta,,
Barcagiul care fusese desemnat sa-i duca pe balta, a fost Soarecu Mare. Pe seara a fost chemat sa participe la planul de bataie pentru a doua zi...Prima intrebare, la ce trage sturionul, a primit un raspuns care l-a facut si pe cel care l-a dat, sa aibe instantaneu crampe la stomac, chinuindu-se sa-si tina rasul.
- Pai cel mai bine, cega sau pastruga , trage la...arici.
- Nu mai spune domn´e, habar nu am avut si de unde luam niste arici?
- La ora asta e mai greu, dar trimit niste baieti si gasesc ei...Desi mai bine luati niste daraboi, sunt mai buni, desi sunt scumpi rau....Cu daraboii prindeti sturion dupa sturion....
- Daraboi, nici de astia nu am auzit si de ce zici ca-s scumpi, cat sa fie un daraboi din asta?
- Pai poate sa ajunga si la un milion bucata....se gasesc greu.
- Lasa domn´e, ia-ne si noua vreo 3 de caciula, deci 9 daraboi si sti ceva ....ia-ne si cate un arici.
- Aveti carmace?
- Nu, ce-s alea?
- Pai carlige mari, adevarate, ca daca vreti peste mare, trebuie sa aveti si carlige pe masura...
- Ia si niste carmace din alea....ia ce crezi tu, numai sa prindem sturion, ca la noi nu am auzit pe nimeni ca a prins...o sa fim noi primii.
In aceeasi seara, conform obiceiului de a intra in vorba cu oricine si mai ales cu cei ce pareau veniti pentru intaia oara, i-am intrebat, fara sa stiu nimic despre intreaga poveste, aceasta circuland deja prin pensiune dar pe soptite, ce fac cu carligele alea, numai bune de mers la pescuit de rechin alb .Raspunsul a fost....
-Ni le punem in buze sa speriem fete frumoase ca tine. Aha, am zis eu si am plecat...Nu-mi venea sa cred, acolo nu mai intalnisem inca....mitocani. N-am zis nimic, dar in seara urmatoare dupa ce au demarat in tromba , lasand un nor imens de praf in urma, am aflat si eu, cum a fost de fapt cu pescuitul la sturion cu... arici.
Soarecul Mare a venit cu ideea ariciului, in primul rand dandu-si seama ca cei din Bacau nu stiau nimic , dar absolut nimic despre pescuit..si ignoranta, la pensiunea lui Traian, nu scapa ,,nepedepsita,,.
Apoi se facusera vinovati de aroganta, ceea ce din nou nu era tolerat si in ultima instanta, faptul ca au manifestat o totala lipsa de respect fata de ceilalti , impunandu-ne sa ascultam muzica ce doar lor le placea...s-a umplul paharul . Si decat sa li se spuna ,, nu mai sunteti bineveniti altadata,, li s-a oferit o partida de pescuit la arici, caci daraboi din pacate nu s-au gasit, pe care nu o vor uita toata viata. Norocul lor ca au filmat...sa aibe ce arata si acasa.
Ariciul murise saracul calcat de o masina, si mirosea destul de urat, foarte urat...Infipt in carmaci, l-a facut pe Soarecul Mare sa inteleaga ca a impins, poate, gluma prea departe. Nu-i venea sa creada ca nu stiau ca pescuitul la sturion e interzis, ca erau in stare sa plateasca oricat ca sa eludeze asta...Ca au tras de ariciul mor si imputit prin apa, pana au transpirat si ca in momentul cand acesta se incurca in crengile dupa fundul apei, traiau aventura la maxim , urland din toti rarunchii, crezand ca au prins in sfarsit monstrul...
Mai departe, desi avusesera ghinion in prima zi, erau destul de ralaxati pentru ca in ziua urmatoare urmau sa apara si daraboii, iar atunci stiau ca nu se vor intoarce cu mana goala acasa...
Din pacate, au vorbit la telefon cu prieteni si au povestit si de arici si de...daraboi. Pe Soarecu Mare nu l-au mai gasit si dupa ce Traian le-a promis ca il da afara, au plecat si si-au luat si manelele cu ei...
Au mai patit-o si altii , in general cei care nu respectau natura locului si nici munca si efortul celor de acolo. Unii erau in barca cu Traian, care la inceputuri facea aceeasi munca ca oricare altul din pensiune...Au inceput sa rada si sa faca glume proaste, deoarece motorul barcii se incapatana sa nu porneasca. Nu erau motoare de top, erau oricum scumpe si greu de intretinut, dar vitale pentru activitatea dintre ape. Si pe masura ce Traian se enerva tragand de sfoara ce ar fi trebuit sa faca motorul sa o ia din loc, cei din barca, la plimbare, nicidecum la pescuit...il sfatuiau sa-si ia un motor performant, nou sau cel mai bine o salupa comoda. Ce l-a suparat pe Traian cel mai tare nu au fost glumele celor trei, ci faptul ca ii rugase pe toti barcagii sa aibe in fiecare barca o sarma si o surubelnita, ca in astfel de situatii, sa exista posibilitatea ca motorul sa fie reparat, acolo pe loc. De fapt era nevoie de o bucatica de sarma ca sa desfunde jiclorul, iar daca baietii l-ar fi ascultat... Nervos la culme, pe o caldura inabusitoare, s-a oprit si le-a spus celor trei :
-Am o veste proasta pentru voi. Asta nu mai pleaca de aici neimpinsa. Daca nu vreti sa facem noaptea aici, coborati si impingeti barca....In stufaris sunt mistrti, incep sa iasa tantarii, trebuie sa ne intoarcem .Coborati si impingeti. Baietii, trei smecheri dintre cei care le stiu pe toate, au coborat si cu apa pana la brau, au inceput sa impinga barca ca pe o masina fara baterie. Au inteles ce grava confuzie faceau , cand aparand o alta barca, de la o alta pensiune, i-au vazut pe aceea ca incep sa rad cu lacrimi, nevenindu-le sa creada ca Traian reusise sa-i pacaleasca in asa hal....
Adevarul e ca cel mai bine a exprimat spiritul locului un client, care nefiind la prima vizita, a raspuns unei intrebari ,, capcana,, cam in acest fel :
-Stiti ce, lasati-ma sa ma gandesc pana maine, ca de prea multe ori am ,,luat-o,, aici la Traian.
No hay comentarios:
Publicar un comentario