Adevarul e ca nu ne plictisim. Lucruri de mirare se intampla la noi in toate privintele, din totdeauna, dar cum tot romanul a devenit, printr-o stranie evolutie, un homo politicus si aproape nimic mai mult, politica e pe primul plan al interesului national.
De afara ne gandim ca framantarea care a cuprins intreaga lume si care este in mod clar efectul recesiunii mondiale, sau cum le place unora sa creada, efectul reorientarii marilor finante de la vest la estul- foarte estic, este motivul pentru care societatea romaneasca e si ea zguduita din cand in cand , dar se parte ca altceva ii arunca pe ai nostri in dispute existentiale. Averea statului a fost impartita de mult, ca si resursele, ce ar mai fi de impartit oricum nu ajunge pentru toata lumea, iar promisiunile viitorului sunt la fel de modeste si atunci de ce atata agitatie?
Pentru ca desi greu, desi tarziu si aproape de necrezut, se intampla ceva. Exista o confruntare intre normalitate si frica, intre normalitate si interese ascunse, intre normalitate si decaderea in care ne aflam dupa atatia ani de dictatura. Pentru ca exista inca cei care nu vor sa se dea la o parte, crezand ca destinul lor de semizei ii indreptateste sa ramana, sa doreasca in continuare controlul si tot ceea se se mai poate obtine, desi scopul care ii mana de fapt e frica, numai frica...Cu asta am ramas, aste ne e mostenirea. Pentru cei fara bagare de seama confruntarea ajunge doar un troc necinstit intre frica si apatie.
Un mare fricos al zilelor noastre, dezvolta pe un canal de televiziune care ii apartine, teme de groaza cum ar fi ,, politia politica,, Romanul recunoaste frica, ii este familiara, de accea nu poate intelege ca de data asta frica nu-i apartine, ca ii este indusa printr-un troc necinstit. Se profita de el si este folosit pentru o transfuzie de care nu are nevoie. Preia frica fara sa capete nimic in schimb.
Degreveaza de frica pe cel care nu-i va spune niciodata cum a obtinut contracte ilegale in domenuiul energetic, nu-i va aminti nimic despre privatizari frauduloase, despre insusirea de sume importante din exporturile pe care Romania le avea de incasat in perioada in care s-a schimbat regimul in 1989, despre privatizarea ICA si exploatera fondurilor agricole. Despre toate acestea el nu-i va spune nimic, pentru ca semizeul patron al acestei televiziuni ce imparte dreptatea, adevarul si bunastarea prin buclele luminate, este preocupat de frica noastra fata de ,,politia politica ,, Spune asta cu nonsalanta, cu seninatate, prin gura unor slujbasi bine protejati, cu usurinta cu care parca in fiecare dimineata, trece pe langa sediul cu placuta aurie pe care scrie,, politie politica,, Toata lumea o stie, toata lumea o vede, cuvintele sunt grele, sunt spuse apasat, tipat, rastit, argumetele atat de clare ca nici nu mai trebuiesc enuntate... politie politica si gata.
Controlul pentu el este un concept pe care il poate asimila si defini doar cand are impresia ca ii apartine. Daca nu are intim acest sentiment, daca somnul ii este tulburat de incertitudini, atunci gustul amar al veninului pe care il simte dimineata, se revarsa in toate directiile. Atunci declaratiile publice sunt ancorate in absurd, contradictorii, apar imediat delatorii, admiratorii, fanii si analistii...si astfel mai trece o zi. Dar tu ai capul mare, plin de ce auzi si gol de orice altceva, esti plictist si astepti ziua urmatoare, iar ei sunt tot acolo, spunand exact acelasi lucru, departe de ceea ce ar trebui sa stii, ajungand sa fii in final doar...infricosat.
Din cand in cand mai vezi cate o figura cunoscuta cu catuse la maini, cu fularul la gat mai rar, desi asta te plictiseste cel mai putin. Lucruile raman si pentru ei si pentru noi exact la fel...ei bogati, eventul cu o aura de martiriu in plus, noi tot in fata televizoarelor...infricosati.
Dupa sarbatorile de anul trecut, cand poporul risca sa inceapa sa se plictiseasca, normalitatea incepand sa capete contur, au fost manifestatii de strada care unora le-a umplut ziua cu o activitate oarecare, iar altora cu una chiar retribuita, dar multora li s-a facut frica deabinelea. Totul a pornit tot de acolo de la televiziunile celui caruia ii este frica. A fost tot o incercare de a ne transfera noua frica lui, frica care i se transforma din groaza, in panica... De aceea probabil, crezand ca are de umplut mai multe vieti si nu doar una, face si desface, urzeste si tese, aduna si risipeste cat altii in cinci vieti. Cei care ii simt telul inalt si menirea coplesitoare, strang zid in jurul lui, se pun la dispozitia scopurilor lui, crezand ca au ceva in comun cu destinul lui maret. Dar sunt si unii care habar nu au ce se intampla...nici nu-si pun problema, le este suficient ca ii distreaza, le dezvaluie secrete, le arata ce e bine si ce e rau, cum si ce sa manance , cu ce si ca cine sa se imbrace, cine e bun si cine e rau, ce merita si ce nu, ii tine bine legati in fata unor ecrane care reusesc in final sa ii desparta complet de noi ceilalti. Diferenta o face doar o sigla mica pusa intr-un colt, un semn la fel de important ca desemnarea apartenentei la o religie sau alta...caci nu-i tot una crucea sau semiluna si nu-i tot una poporul lui cu poporul din care fac ceilalti parte. Prapastia a devenit uriasa.
Nici unii, nici ceilalti nu se plictisesc. Dar am ajuns sa activam pe gratis, in conditiile in care o facem fara sa stim de ce, cand de fapt scopul ar fi aceela de a ne afirma efectiv dorintele, nevoile, dar exact atunci cand trebuie sa o facem, in acea zi...stam acasa. Unii de plictiseala, altii de frica.
Apoi ne intoarcem exact acolo, agitati sau plictisiti in fata ecranului cu semn mic in colt, incantati de stradania pe care ei, oamenii cu destine importante, o depun ca noua sa ne placa ce vedem si ce auzim. Fiecare cu ecranul lui...dar si cu cutia lui postala in care facturile vin calculate pe aceleasi criterii si pentru unii si petnru altii.
No hay comentarios:
Publicar un comentario