Arca lui Noe.

M-am apucat sa scriu acum, inspirata de un reportaj vazut la un post de televiziune, pe care ne uitam de la un timp, uitand cu totul de canalele de stiri sau cele comerciale.
Era vorba despre o tarantula. Tarantula, un paianjen urias, o insecta, o arahnida, putem sa-i spunem oricum, stim cu totii ce-i aia, isi tine puii pe spate, pana sunt in stare sa-si poarte singuri de grija. Ii deplaseaza si-i pazeste....Nu stiam, nu stiam ca sunt insecte care isi cresc puii. Dar reportajul continua si vedem cum tarantula se intalneste cu o calugarita. Despre calugarita stim ca isi devoreaza partenerul in timp ce acesta isi face datoria fata de specie. In confruntarea dintre cele doua, calugarita a invins, iar in timp ce mama le murea, puii de tarantula au coborat de pe spatele ei. I-a preluat o alta tarantula, de asemenea cu pui , care a asteptat pana ce orfanii i s-au urcat pe spate langa puii proprii. Apoi a plecat ca si cum ar fi fost toti ai ei... Eu una am ramas fara cuvinte. Pana la urma sunt insecte, nimic mai mult, sunt undeva la baza evolutiei speciilor si totusi si acolo intalnim  comportamente demne de animale pe care le consideram  cu mult mai evoluate. Nu e inteligenta...e instinct, de acord, dar totusi indivizi diferiti din aceeasi specie au obiceiuri diferite care sunt determinate de cauze circumstantiale, multe obiceiuri sunt invatate de la parinti , sau le pot copia de la semenii lor mai experimentati. Daca se dezvolta prin mijloace cognitive, asta tine de inteligenta, nu de instinct. Nu avem cum sa nu admitem asta...
Mai departe, comportamentul sepiei , e adevarat cu cel mai mare creier din randul nevertebratelor, chiar uimeste si nu mai stii cum sa consideri aceasta lume ce traieste in paralel cu noi, parca venita de pe alta planeta. Ne chinuim sa o descifram, iar cand reusim cate o observatie si incepem un proces fragil de cunoastere, nu reusim totusi sa invatam din lumea lor nimic.
Filozofia, care prin definitie  este cea care trebuie sa ne dezvaluie realitatea in toate aspectele ei , prin toti inteleptii lumii care si-au impartit acest domeniu si l-au disecat in idei, notiuni si sisteme de necuprins, nu ne va arata niciodata lumea si adevarul ei, la fel de concret de,, pur si simplu,, cum o poate face simpla observare a bunului simt prin care este ordonata natura.
Plecand de la premiza ca exista un creator universal ca baza a tuturor religiilor, vedem ca acestea  leaga meritul creatorului doar de binele absolut, caci lucrurile au fost facute sa fie perfecte. Lantul trofic poate fi interpretat atunci ca o gluma macabra, stihiile naturii la fel, binele universal desprinzandu-se fundamental de realitate, bine pe care un creator omipotent l-ar fi ales daca ar fi avut si aceasta putere. Dar  nu este asa, din aceasta cauza au ales ca forma a pacatului  fundamental  felul  in care ne reproducem. Amuzant daca ne gandim ca toti o facem la fel, mai putin formele de viata asexuate...daca stiau atunci de mult de acestea, probabil ca ii considerau puri si ii puneau direct pe mantia celesta. Faptul ca am fost creati sa ucidem ca sa ne hranim, iar acest lucru nu este un pacat fundamental, poate fi explicat doar pentru ca animalele nu pot citi sfintele porunci? De ce se face atunci diferenta intre animale si oameni, nu suntem toti dobitoace? Nu ne-a facut la fel? Cu gura nu facem acelasi lucru? Avem toti urechi, nu auzim toti cu ele? Nu ne curge prin vene la toti sange de aceeasi culoare?Nu urlam la fel de durere? Defecam la fel, nastem la fel, si cu lapte ne hranim toti. Unii gandim mai mult, altii mai putin...asta-i toata diferenta. Oricum, murim la fel.
Creatorului cred ca i-a scapat in mod nepermis faptul ca tarantula are instincte materne. E o insecta, oameni buni! O insecta, iar alta tarantula care adopta pui orfani e tot o insecta ...
Incep sa-mi dau seama din ce in ce mai mult ca daca mai batem mult campii cu zei si dumnezei, cu sfinti si sarbatori, cu popi si cutii ale milei, cu catedrale si scutiri de impozite, cu moaste si sarmale, cu toate astea la un loc, uitand ce inseamana mila, grija si respectul pentru natura din jurul nostru, ea, cea din urma, ne va pedepsi amarnic, si nu ne va mai salva nici un dumnezeu.
Vom lasa pamantul pustiu intr-o zi. Sa se spele pe cap dumnezeul tuturor religiilor cu el, ca a uitat sa ne invete ce era cu adevarat important sa stim. Dar daca e sa crezi ceva din toate aberatiile vechi de doua mii de ani, nu putem nega  totusi ca si ei, asa primitivi cum erau, si-au dat seama ca trebuie sa supravietuim toti. Atunci demult am stiut dar am uitat, preferand sa ne spalam pacatul uitarii cumparand iertarea prin buzunarele fara fund ale bisericii... Asta e pacatul fundamental si are un nume ,, George,, ultima testoasa gigant din Insulele Galapagos. Iar aici, langa noi, aproape, dropiile din Baragan, cocosul de munte,  rasii, in curand caprele negre, ursii, pastravii din rauri...