A patra stare

                     O controversa de ceva vreme...nu zic de cand lumea, caci s-a demonstrat ca nu-i asa, diferenta de care vorbim fiind de ordinul a catorva miliarde de ani,  ar fi de ce unii dintre noi cautam cu inversunare monitorizare divina si altii nu? Ma tot gandesc ca e asa tarziu sa ne mai inversunam, sa ne mai demonstram afinitatea la o grupare sau alta de vreme ce lucrurile sunt atat de clare si transate, irefutabile cum le place unora sa spuna, zambind gandului ca provoaca un soc celor care nu-i cunosc semnificatia, dar stiu totul despre tot, folosind o singura axioma.
                     Ceea ce se discuta si se incearca a se demonstra sunt doar lucruri in planuri ce nu au nimic de-a face cu realitatea obiectiva. Unii se distraza, sau isi umplu timpul. Altii isi  fac din asta o misiune pentru a-i convinge pe ceilalti ca au dreptate, ca stiu si au gasit calea, iar multi chiar pun suflet si se lupta sa pastreze ceea ce au obtinut intr-o viata de lupta cu sine insusi. Dar toti, absolut toti de fapt jucam pe acelasi teren al entropiei,  care fie in plan metafizic,  fie in realitatea efectiva, ofera aceleasi conditii cognitive fara discriminare. Se cauta deci  solutie fara a exista problema, incalcandu-se astfel o lege fundamentala, de parca acest lucru ar fi posibil.
                     Zona de delimitare e fina si odata patruns, conjunctural, in aria de larga mobilitate a celor convinsi de nevoile spirituale ale noastre, ale tuturor, te trezesti brusc intr-o gaura neagra. Gaura e la fel de neagra cum o stim toti, numai ca in haul celor la care ma refer, acesta este populata cu chestii care pur si simplu elimina ideea de gaura neagra definitiv si fara argumente. De ce? Pentru ca e prea neagra si...nu se simt confortabil in vecinatatea unui nimic mult prea contrastant cu ceea ce  li se invarte in abisul personal, pe care reusesc cu putina strangere de ochi, dinti si umeri sa-l populeze frumos, artistic sau doar colorat.
                    Inainte ii ajuta doar cuvantul fie el scris, fie el ascultat, sau rostit. Era destul pentru ca venea dintr-o singura directie, la fel de saraca de informatie si cunostere, dar era ceva care umplea. Principalul argument...,, daca nu ar trebui umplut, de ce exista? Exista pentru ca noua ni s-a dat misiunea sa-l umplem,, Ei puneau intrebarea, ei raspundeau asa de simplu si hotarat incat plecau linistiti cu constiinta usoara la culcare, nepregatiti pentru nicio alta intrebare ce putea veni a doua zi.
Numai ca gaura neagra a unora refuza sa se umple, sau totul intra dezordonat, lasand loc parca spre a se vedea mai tare cat e golul de mare si teoria entropiei fara cusur.
                        Azi se intampla  exact la fel si de asta imi pun problema de ce continua sa fie asa. O gaura neagra e un fapt, azi,  de ce suntem incapabili sa o percepem in constiinta noastra si mai ales de ce ne nelinisteste atat de mult existenta ei, in conditiile in care interferenta temporala a efectului este pentru noi infima. Cat timp de acum inainte vor continua unii dintre noi sa incerce sa o umple, intr-un efort de Sisif, indiferent de realitatea care ii inconjoara, de ceea ce simt, vad, inteleg  si accepta in mod obiectiv, in cele din urma. Cu alte cuvinte, ma intreb, de ce le trebuie unora dintre noi sa traiasca cu iluzia vesniciei si la ce le foloseste asta ?
                        Am incercat sa fiu atenta in discursul meu. Am repetat de prea multe ori cuvantul ,,obiectiv,, dar nu am folosit cuvantul religie, santaj, abuz, neputinta, necunoastere, nu am folosit nici cuvantul kitsch care defineste cel mai bine reprezentarea pe care a ajuns sa o capete aproape tot ceea ce reprezinta materialul de umplutura a ceea ce se incearca umplut. Dar din ce in ce mai mult vad cum unii se inconjoara de ziceri banale, de imagini fara continut, de idei absurde sau cel putin inutile. Folosesc compuneri motivationale, colecteaza entuziasti si mai ales importa de dincolo de ocean povesti cu talc, ca metoda sigura de deschis ochii si mintea. Ii vad indreptandu-se in masa, cu zambete diafane pe chipuri luminate de o ciudata lumina de neon maculat, spre o concluzie inacceptabila. Universul a creat si poate suporta risipa de energie, pentru ei, doar pentru ei...iar asta nu poate fi!