Centrul cercului I-6

    

Era intuneric si la fel de prost luminata mica statiune de la mare, ca toate celelalte locuri pe care le stiam la vremea aceea. Felinarele aveau becuri mici si erau aprinse din doua in doua. Stiam exact cat dura drumul pana la gara si cu toate astea plecasem cu doua ore mai devreme din camera de hotel, cel mai apropiat hotel de malul marii. Maica-mea si fetita stateau la un alt hotel, mi-am strans lucrurile cu grija ca Emma sa nu inteleaga, sa nu puna intrebari.

    Din pat se vedea si se auzea marea ca si cum erai pe un vas si inainte sa ies pe usa, am aranjat fiecare cuta a cearsafului a nu stiu cata oara.

Inaintam cu pasi mici, deruland in minte fiecare amanunt, totul, eu, marea, eram pregatite sa-l intampinam si sa-l iubim mult, mult de tot, in toate felurile posibile, inventate si inca nestiute si intr-un fel in care nu se mai iubise nimeni pana atunci.

Paul imi devenise amant dar eu nu intelegeam dimensiunea cuvantului, tratandu-l ca si cum nu ar fi avut limite, ii spuneam doar altfel, iubit, iubitul meu…

Iubirea intre noi era febrila fara sa fie grabita, era calma fara sa astepte o clipa, mainile lui m-au descoperit repede, gura lui ma cauta acolo unde eram in acel minut si imediat dupa aceea, unde ma refugiam speriata ca ma gasise prea repede. Inca o data mainile lui mangaiau si se bucurau, imi strangeau sanii impreuna parca fericit de primul rod pe care i-l daruia copacul ce-l hranea intaia oara. Parea ca se odihneste la umbra mea, ca se strange in mine cand i se facea frig si ca poate sa ma cuprinda toata cand voiam sa fiu cuprinsa in felul acela, cu totul.

Paul imi mirosea pielea inainte sa o sarute, isi trasa drumul cu mangaieri tandre, rotunde, catifelate, iar uneori se inveselea brusc si ma arunca dintr-o parte a lui, in cealalta si acolo ma iubea din nou ca pe alta.

Imi strecura cateodata cuvinte rare prin soapte ce-mi gadilau urechea si ma infiorau toata si alteori ma tinea strans interzicandu-mi orice, pana simtea ca mai mult de atat nu puteam sa-l doresc si nici nu puteam fi mai dispusa sa-i dau.

Imi placea sa-i trasez contururi arabesce cu varful limbii pe pielea lui fina, ca apoi sa trimit spre ele aerul suflat printre buzele umede, sa-i zambesc si sa-i  povestesc uneori cu fata infundata in abdomenul tare, ca apoi sa-l intreb ce semn am facut si ce am spus. Invatasem sa-l sarut, sa-l cuprind si sa-l primesc inapoi in trupul meu pe care-l trasformase in cochilie de scoica, in care reusea de fiecare data sa gaseasca perla, caci ii simteam bucuria de cautator in locuri ce mie imi erau straine, in corpul meu, in locuri in care nu crescuse nimic si acum era gradina de corali.

Paul eram eu, eu care respiram usor, eu care dormeam dusa, eu care radeam mult, eu care miroseam frumos, eu care pictam cerul mijind ochii obositi de atata lumina, lumina din parul lui cand imi acoperea fata.

Mergeam incet spre gara si deodata in linistea si intunericul noptii de vara, doi tiganusi, amandoi mai mici de o inaltime de masa, se dadeau pe randul cu un carucior de butelie. Am continuat sa merg si mai incet, sa nu ma apropii, sa nu ii sperii, mai degraba sa nu-i aud… I-am vazut insa disparand dupa o masina, in spatiul stramt in care carutul de butelie s-a intepenit intre portiere si bordura. Stateam pe loc si priveam uimita cum amandoi, la ora aceea din noapte, cu puterile lor de liliputi, zdrentuiau pe partea dreapta masina unuia, facandu-i tabla franjuri, intr-o incercare furibunda de a elibera caruciorul de butelie si de a-si relua fiecare, imediat, randul... unul in carut si celalalt la tras.

    Paul a fost singurul care a coborat in noaptea de pe peron si dupa ce si-a aruncat rucsacul din spate pe jos, dupa ce m-a lasat si pe mine jos, mi-a zis:

-  Iulia ti se vad doar dintii si ochii, cat ai stat, iubito, pana acum la soare?

Dimineata am iesit pe plaja in costume de baie, cu cearcane mari si dupa o baie scurta, ne-am prabusit pe seslonguri, adormind  intr-o clipa. Mare greseala, eu bruneta nu am avut nimic, dar Paul s-a trezit intr-un hal, incat ne-am dat seama imediat ca va trece ceva vreme pana sa-l pot atinge, eu sau macar o camasa.

Rupeam din timpul lui si alergam la hotelul in care maica-mea se simtea oribil incercand sa-i explice unui copil de trei ani ca mama lui e acolo, pe undeva, dar e greu sa poata fi vazuta, ca mama ajunge repede, cu ochii in flacari, cu mainile tremurande, cu saruturi furate, ca mama e fericita cum nu a fost niciodata, dar si trista, dar si speriata, dar si cum nu ar fi trebuit niciodata sa fie ea, mama, fata ei…

La intoarcere am luat acelasi tren, Paul a trecut prin vagonul nostru sa o vada pe Emma, ea l-a privit o clipa ca mai apoi sa-l recunoasca si sa ma arunce in haos, mai devreme si mai brutal decat ma pregateam eu singura sa o fac.

In Gara de Nord, am mai aruncat o privire rucsacului ce domina raul de calatori coborati din trenul de Constanta,  mi-am imbratisat tatal si mi-am sarutat sotul pe obraz.

    Locuiam aproape de ai mei si ne-am despartit in fata blocului lor, unde au intrat cu fetita franta de oboseala, atarnata de umarul bunicului, iar dupa mai putin de o ora, eram la usa maica-mii cu bluza rupta, cu buza rupta, plangand si implorand-o sa ma primeasca, ca eu acasa nu ma mai intorc.

   Stiam ca asta voi face, dar nu am stiut ca va fi asa curand, ca depasisem o poarta prin care nici macar nu ma mai puteam strecura inapoi. N-as mai fi putut simti alte brate in jurul meu, ale buze lipite de ale mele, eram a lui Paul de prima data, ma daruisem lui cu totul si asa avea sa ramana. Mama nu a scos o vorba, in privirea ei am vazut groaza celui care gresise si trebuia sa plateasca. Se simtea vinovata, complice, se ura pentru ca fusese slaba si nu ma impiedicase sa fac ceea ce stia ca se va termina rau...Dar nu putuse sa-mi mai franga inima, stiind ca mare lucru oricum nu mai ramasese de ea...

           Am adormit spre dimineata dar m-am trezit hotarata sa spun adevarul, sa-i spun celui pe care-l asteptasem, asa cum imi dictase destinul,  multi ani sa ma ia de nevasta, ca nu-l mai iubesc, ca nu l-am iubit niciodata, ca nu asa era dragostea, nici cum ma iubea el pe mine si nici cum il iubeam eu pe el, ca nu am facut de fapt dragoste niciodata, ca n-am stiut pana atunci ce-i aia, ca nu m-a infiorat niciodata si ca sunt atat de fericita cu dragostea mea, ca a lui nici macar nu seamana cu ce am inteles eu ca este.

   Nu a fost asa, in schimb am plans urat, asa cum stiu eu sa plang, dar am plans si i-am spus ca nu sunt fericita si nu mai vreau. Va trebui o vreme sa stam separati, am fost prea tineri, nu ne-am cunoscut deloc si se pare ca nu ne potrivim, imi parea rau, dar nu putea fi altfel.

    Mi-am luat cateva lucruri si m-am mutat la mama, dar cu vecina de jos m-am intalnit intr-o zi pe strada si mi-a spus ca el plange tare in fiecare noapte, ca intr-o noapte urla ca un lup, ca e straveziu si nici nu mai saluta vecinii. Eu nu stiam cum mai era, pentru ca el nu a mai trecut pe la ai mei, nici macar sa o vada pe Emma. Mai tarziu mi-a spus ca in noaptea aceea am murit pentru el, ca nu plangea pentru ca m-a pierdut, ci plangea pentru ca am murit si eu si Emma si s-a uscat pentru el fiecare loc inverzit pe care am calcat.

      In octombrie am inceput divortul, imediat i-am propus sa vindem apartamentul cel nou, sa impartim banii si sa mearga undeva sa-si faca un rost.

      A fost de acord si a plecat in alt oras, a plecat cu totul, de tot si l-a luat cu el si pe tatal Emmei. Din momentul acela Emma nu l-a mai avut pe el tata.

     Am gasit o garsoniera aproape si desi parea sa nu aiba un suflet de casa bun, ceva am aflat, apoi, ca se intamplase cu fosta propietara, m-am mutat intr-o noapte de toamna tarzie. Paul si colegul nostru caruia ii trecuse de mult gandul ca m-ar putea cuceri, si-au rupt spatele mutand totul, singuri, in cateva  ore, intr-un efort disperat de a termina repede si de a nu-mi mai vedea figura impietrita si mainile crispate pe cate-un obiect salvat din fosta mea viata.

      Inainte sa plece acasa, din usa mi-a amintit ca eu eram acum o femeie libera, iar el era un barbat insurat, lucru care, evident, nu avea sa se schimbe. A doua zi in timp ce batea covorul a nuantat… eu eram femeia lui, libera doar sa-l iubesc, iar faptul ca era insurat, nu avea absolut nicio importanta.