Eu nu cred

Eu nu cred ca visele pot fi considerate premonitii...Nu cred ca exista vrajitoare, nu cred ca exista duhuri rele, ca ne ajuta cineva, ca ne pazeste, ca ne judeca, ca ne pedepseste...nu cred, pentru ca nu pot sa vad, lucruri care nu se vad...

Cred in puterea magica a mintii, creierul nostru e facut sa produca tot felul de substante prin glandele pe care le contine si acesta e motivul pentru care el pare ca percepe diverse lucruri. Exact cu acelasi sistem de protectie sunt inzestrate toate animalele...cele vertebrate cu un creier dezvoltat. Creierul face tot, lucreaza imagini, senzatii, transforma teama , bucuria, nelinistea, tristetea in ce vrem noi, ca sa ne simtim bine. Cand suntem in pericol ne da puteri nebanuite, se numeste adrenalina si animalele sunt ajutate in conditii de criza, de aceeasi substanta, cand suntem fericiti produce endofine si tot asa.
Dupa ce murim nu se mai intampla nimic. Murim si lasam locul altora, din nefericire murim prea putini fata de cati ne nastem si deja pamanul nu ne mai poate suporta pe toti. E o chestiune de conservare de energie si daca echilibrul piere, va pieri si planeta asta atat de impovarata si perena pana la urma.
Eu consider ca este o forma nevinovata de egocentrism, sa-ti imaginezi ca venirea ta pe lume e atat de pretioasa incat s-a creat un univers paralel ca sa ti se dea posibilitatea sa mai bantui pe aici, in armonie desavarsita cu cei pe care i-ai iubit si nu vrei sa-i parasesti, sa mai ai inca posibilitatea sa te bucuri de ce ti-a placut cat ai fost viu si la care nu ai vrea sa renunti nici mort. E o forma de egoism, incurajata de religiile tuturor popoarelor, aceasta teama de moarte fiind speculata de ,, baietii destepti,, pentru a controla masele si a trage foloase sociale, politice...materiale pana la urma.

Eu nu spun nimic nou aici, nu inventez roata sau apa calda, nu scriu ceea ce mintea mea produce ca revelatii...nici vorba, nu am revelatii si nu pretind a sti foarte multe despre religie, sau istoria acesteia, nu stiu multe nici despre domeniul...ezoteric, eu doar spun ce cred, mai bine spus incerc sa explic de ce cred ca nu am reusit niciodata, sa cred. Si mai ales, de ce nu imi e nici frica, nici jena sa recunosc ca nu cred...imi dau seama ca mai ales peste asta, peste jena de a face parte din ,, alta categorie,, e cel mai greu de trecut.
De ce este totusi atat de greu sa admitem ca nu mai exista nimic dupa moarte? De ce nu e destul ca am avut sansa sa traim aici, sa vedem , sa simtim, sa stim toate astea, de ce ar risipi ,, cineva ,, atata energie, ca sa ne conserve pe noi...pe toata lumea care a trait pe pamant pana acum? De cand? De la omul din Neanderthal, sau mai dincolo? Sau mai dincoace? Pana la urma sufletele astea care asteapta ,, judecata si invierea, reincarnarea sau viata vesnica,, cate sunt si de cand se ,,face lista,, ...suntem toti inclusi in ea ?
Ai murit...si ce? Ramai in amintirea celor care te-au iubit, de ce nu e destul? Apoi cand se duc si ei, vor fi alti oameni care se vor afla pe pamant in acel moment si asa si trebuie sa fie...de ce tot noi si de ce vesnici?
Ce e vesnic? Stim ca nimic , dar stim ca energia se transforma, se conserva, de ce nu e destul? Raman popii fara obiectul muncii?
Nu mai bine sa ne bucuram senini de tot ceea ce ne ofera viata, atat cat e ea si sa ne purtam in atat cat ne e dat sa traim, cat putem noi de bine si de frumos?
Un teolog, calugar ortodox, mare in ierarhia bisericii romane,...un om care scrie carti si care se spune ca stie multe despre interpretarea bibliei, intr-un interviu la Radio Romania Actualitati, o emisiune si un post pe care eu il iubesc mult....a spus clar si raspicat ca religia crestina nu promoveaza in nici un fel teoria reincarnarii, interpreterea viselor, vrajitorii ca ghicitul si deschiderea evangheliei si nu face nici o referire, nicaieri, ca din lumea cealalta, mortii pot comunica cu cei vii...Tot ilustrul personaj, care in viata laica a fost inginer( ?!?!?) explica cu voce cantata, ca cei care asteapta judecata de apoi, stau undeva...nu stie nimeni unde, asteptand invierea, cand isi vor recapata trupul si sufletul. Pana atunci cei din iad, vor trai intr-o singuratate absoluta, nemangaiati in nici un fel de iubirea fata de dumnezeu. Adica vor fi foarte singuri, foarte morti si nu vor mai simti nimic, iar cei din rai, de asemenea vor fi si ei singuri in marea lor bucurie de a se afla in iubire fata de dumnezeu , adica vor fi tot morti dar ...mai putin, ei cel putin vor simti ceva. Iar mai nou, au gasit ca cel mai bine se poate explica invierea prin ,, fizica cuantica,, lucru pe care el (fost absolvent de Politehnica) il considera plauzibil...
Iar preotul Calinic, bun prieten cu multi din familia mea, din nefericire cand se imbata, dadea din ,,casa,,...tot. Adica accepta si afirma ca el stie si toti ca el stiu, ceea ce spun eu acum, de aceea am si am capatat convingerea ca daca spun ce gandesc, nu are de ce sa-mi fie frica si asta de cand eram copil, dar nu in public...,,Nu e bine,,
Ei bine dragul de Calinic avea dreptate, ce povesti stiu eu de la pisicherul batran si ce chiolhane faceau la Piscul Negru in plin post...ehehe. Adevarul e ca nimic din ce s-a intamplat in toti anii mei, nu m-a convins de contrariul. Nimic, nici macar un vis, nu mi-a zdruncinat macar putin convingerea ca ei nu m-au mintit, condamnandu-ma sa nu ma bucur macar putin, macar din cand in cand, de iluzia unei protectii...
Sunt in schimb sigura, ca totul se explica prin teama oamenilor de necunoscut, din nepasare si neputinta de a se concentra pentru a citi o singura carte...care pana la urma e cartea de capatai a crestinatatii. Cati oare au citit Biblia din scoarta in scoarta si au avut curiozitatea sa puna unor teologi intrebari, pentru a-si lamuri confuziile?Cum e incomod sa faci opinie separata, au continuat sa ramana nedumeriti , preferand sa mearga cu ...valul.
Se vorbeste mult despre puterea rugaciunii, a meditatiei mistice, dar se uita usor forta e care o da vointa, motivatia puternica, concentrarea pe obiective importante, pana la urma ce e Yoga? are efect indiscutabil...
Constientizarea energiilor pe care le producem , suntem un ansamblu energetic ca orice e viu pe pamant, facem schimb energetic cu mediu permanent, traim intr-un univers pana la urma si totul ne influenteaza, dar sa fim seriosi, totul tine de evolutie si trebuie sa evoluam si dincolo de invaturile unora de acum 2000 ani, indiferent de geniul pe care l-au manifestat. Iar cand spun asta nu ma refer nici macar prin o trimitere simpla, la o religie anume...pentru mine toate sunt la fel.
Dar e frumos ce ni se intampla, sau teribil si in orice moment, pentru fiecare om din cele 2 miliarde cati suntem azi in viata...exista un univers al lui. Individul e tot la fel de important pentru el insusi, precum universul in sine, de aceea ne dam...mari. In fond nu reprezentam nici cat un fir de nisip pe fundul marii, iar asta ne sperie.

Dar incercati sa va imaginati cat e universul de mare si e in expansiune...