De data asta, aveam masina noua, mult mai puternica decat Golfuletul de care ne despartisem nu fara regret. Vanzandu-l, am obtinut pe el exact suma cu care l-am cumparat, asta dupa ce noi l-am tinut un an si am facut cu el aproape 100.000 km. Buna masina , ne scapase din multe si aveam sa-i pastram pentru totdeauna o amintire frumoasa.
Mergeam in Grecia cu un Passat nou, 2000 cmc, breck, eram mandri si fericiti. In plus era vacanta in care ne regasisem dupa o despartire de sase luni, Val fiind plecat in acest timp in Israel, deci un prilej de revigorare a relatiei, condimentata cu povesti de acolo ca cele din armata...Ca sa povestesc trebuie sa fac un efort serios de memorie , caci ceea ce imi aduc aminte cu foarte mare usurinta este ca foarte multe zile din cele 14 cat a durat in final toata vacanta, le-am petrecut in camera...la Hotelul Salem din Atena. Dar cum e un blog de interes public, nu exclusiv dedicat adultilor, voi trece peste asta doar cu aceasta mentiune, ca sa respect totusi adevarul celor intamplate si asa cum am spus de la inceput, sa punctez in primul rand ceea ce ma leaga pe mine personal de locurile despre care povestesc...Lucru pe care tocmai l-am facut referitor la Grecia.
Traversarea Bulgariei, pe lumina, de cum au dat zorii, a fost linistita si fara evenimente, probabil la ora aceea nici politistii nu apucasera sa iasa pe sosea. La intrarea in Grecia am facut din nou poze si am ales un traseu frumos, pe malul marii Egee spre Peninsula Polihronos, unde se afla locul in care trebuia sa ne petrecem vacanta. Prima noapte am petrecut-o in tranzit , intr-un hotel din Salonic, iar acolo am vazut prima data roiul motocilistilor in trafic, specific tarilor mediteraneene si chiar pe cativa dintre ei rapusi de masinile ce nu puteau practic sa ii evite. Azi sofez cu ei in preajma, imi dau seama mai bine ce inseama asta, dar atunci nu-mi venea sa cred ca mii de copii, baieti si fete in egala masura, alegeau acest rol de kamikatze doar pentru a se deplasa mai repede. Ajunsi in Polihronos, am avut surpriza sa vedem ca grecii sunt intradevar profesionisti in a-si primi oaspetii. Am primit spre folosinta o vila pe malul marii, pe a carei terasa trona un bananier plin cu fructe coapte. Imi aduc aminte ca vila era dotata si cu o pisica mare, portocalie, care m-a intampinat ca o gazda adevarata, aratandu-mi rabdatoare pe unde si cum ii place sa fie mangaiata. Totul nou, extrem de curat, era mai mult decat ne asteptasem. In prima seara ne-am plimbat prin locul acela, intins tot pe malul marii, am vazut ca lumea era de fapt acolo pentru odihna ,plaja si apa, iar seara, principala activitate era plimbarea pe faleza, cina si apoi petrecerea restului noptii in barurile unde se bea uzo si vin si se asculta sau dansa pe muzica greceasca. A doua zi dimineata ne-am cumparat bilete pentu o mica croaziera in jurul Muntelui Athos, iar pentru seara, o cina insotita de un spectacol folcloric grecesc.
Croaziera nu ne-a prea incantat. Ne-am minunat, mai mult eu de limpezimea si culoarea de smarald a Mediteranei, foarte diferita de marea de acasa. Val o stia de la Tel a Viv, asa cum stia deja multe despre ceea ce putea oferi zona pe care o vizitam. Ma refer la mancarea mediteraneana, tipul peisajului si modul de abordare a drumurilor prin zonele mai mult aride, singurele terenuri lucrate fiind cele cu plantatii de maslini, portocali, si alti arbusti fructiferi.
Vasul pe care ne-am imbarcat, ne-a invartit in jurul peninsulei pe care se inalta Muntele Sfant, pe care isi aflau lacas cateva zeci de manastiri ortodoxe, foarte vechi, toate avand principala regula de a nu permite, sau adaposti nici picior de parte femeiasca....nici femeile si nici animalele de sex feminin neavand voie nici sa calce pe pamantul lor. Calugarii cu aer sinistru pe care i-am vazut la imbarcare, sau in cealalta parte a peninsulei unde am facut popas, locuri aflate in afara perimetrului protejat, erau neglijenti, cu sutanele de-a dreptul soioase, luceau de mizerie si de vechi ce erau, cu barbi lungi din par incalcit, se ocupau cu vanzarea la preturi exorbitante a suvenirurilor de tip religios si a brosurilor cu explicatii in trei limbi a istoriei si activitatilor din manastirile rusesti, grecesti, sarbesti, bulgare si am aflat atunci ca si romanii au acolo o manastire a lor.
Frumos... superb, a fost momentul cand am vazut un card mare de delfini saritori care se intreceau cu vaporul de croaziera, acest lucru fiind singurul pe care l-am apreciat in acea zi, la starea de disconfort participand si nou intalnita senzatie de rau de mare, de care nu mai avusesem parte pana atunci.
Ne-am debarcat dupa amiaza tarziu, promitandu-ne sa nu mai mergem niciodata in nici o croaziera...lucru pe care l-am respectat multi ani, pana cand ne-am imbarcat pentru doua saptamani....dar asta va fi desigur, alta poveste.
Seara greceasca a fost....a fost. Atunci am hotarat ca a doua zi dimineata sa ne luam la revedere si sa mergem sa vizitam Grecia, caci Polihronosul nu mai aveam ce sa ne ofere. La plaja puteam sta si acasa, nu trebuia sa venim asa departe.
Discutand despre cum si incotro sa ne facem traseul, am hotarat ca primul loc care merita vazut sa fie Castoria. Era fix in directia opusa Atenei, in partea cealalta a Greciei continentale, la munte, la aproximativ 600 km de locul unde eram. Deci un drum ce ne putea face o idee despre tara in general. De fapt nu asta urmaream in primul rand, ci plecam de la informatia unei prietene ca in Castoria, sunt magazine de blanuri unde poti cumpara si patru haini minunate, la pretul pe care l-ai plati in Bucuresti pentru una.
Traseul furmos, acum pot spune obisnuit pentru zona bazinului mediteranean, cu dealuri terasate, pline de maslini, cu vai uscate, dar irigate pentru livezile de portocali si in rest piatra, ciulini si praf. Am ajuns prin munti si am avut surpriza sa vedem intr-o vale formata din doi versanti inalti, avioane militare de vanatoare ale Nato care zburau la o altitudine mai joasa decat pe aflam noi in acel moment pe sosea. Interesant...Noi nu eram nici in Nato.
Am ajuns la Castoria. O statiune pe malul unui lac superb, inconjurat de munti impaduriti. Eram in nordul Greciei si normal, vegetatia era mai bogata. Din nefericire pentru planul meu, era sambata si multe, aproape toate magazinele, erau inchise. Si totusi in plimbarea noastra am gasit unul deschis, un magazin doar cu mantouri din blana de lux, cu usi imense de cristal, batante, cu vanzatori afectati si decor elegant.
Am cerut sa probez o haina scurta, una lunga, una sport si alta subtire, pentru ocazii. Le-am primit, le-am probat si dupa o ora de invartit in fata oglinzii, m-am hotarat...am pus trei de-o parte si in sfarsit am intrebat pretul. Toate dupa socoteala mea de acasa, trebuiau sa coste cel mult 1000 dolari. Cand am auzit 12.000, am auzit si usile batante falfaind si din momentul ala pana mi-am intalnit barbatul, a durat mai mult de o ora, caci nu am fost atenta unde lasase masina si o vreme am mers ca o Hecuba amarata pe strazi....plangandu-mi nefericirea de a nu ma intoarce acasa cu zeci de mici animale moarte, pe care sa le port mandra si fara nici un pic de remuscare...Pe vremea aceea gandeam mult diferit de acum.
Ne-am regasit, ma astepta pe o terasa langa locul unde lasase parcata masina si in timp ce luam masa, mi-a explicat ceea ce aflase intre timp de la localnici. Rusii veneau in Castoria intre doua avioane si cumparau tot ce insemna blana naturala, la orice pret. Normal era ca inainte sa ma prostesc in felul ala, sa intreb pretul, era bine sa procedez mereu asa, sa intreb ca asta nu costa nimic...Dar sunt lucruri pe care nici azi nu-mi aduc aminte ca trebuie sa le fac si acesta ramane unul dintre ele...Ne-am continuat apoi drumul spre Meteora.
Va urma...
No hay comentarios:
Publicar un comentario