1997 Grecia II

Meteora

Nu stiam nimic despre acest vechi centru monahal din Grecia, unul dintre cele mai importante din lumea ortodoxiei, dar aflat pe toate brosurile turistice, am ales sa facem drumul de intoarcere de la Castoria spre Atena, prin Campia Thesaliei, sa vedem si Meteora.
Sunt multe manastiri, prima atestare documentara datand din secolul IX, urcate intr-un mod incredibil pe platourile stramte ale unor formatiuni de piatra, extrem de abrupte, neexitand la inceputuri nici o cale de acces. Stancile enorme, cea mai inalta dintre ele avand o altitudine de peste 600 m deasupra nivelului marii, au fost folosite la inceputuri de grupuri de asceti care isi petreceau multi ani intr-o izolare perfecta, in adanciturile din peretii verticali, acestia construind ulterior manastirile care incet, incet, s-au dezvoltat si au devenit adevarate fortarete inexpungabile. Aici isi adaposteau vietile si averile multe capete incoronate ajunse pe calea exilului,  sau nobili cazuti in dizgratie, manastirile capatand la un moment dat putere politica si financiara importanta.
Azi , pentru dezvoltarea turismului in zona, s-au creat mijloace de acces, franghiile si scripetii  fiind inlocuiti cu drumuri inguste sapate in piatra, sau echipamente de ascensiune pe cablu.
Intrarea in manastiri se face in tinuta decenta, cei ce sunt imbracati sumar, primind la intrare un fel de robe care sa ii acopere, iar vizita intr-un astfel de loc lasa impresii puternice. Calugarii isi organizeaza intreaga viata acolo sus, fiind autonomi din aproape toate punctele de vedere. Apa este de ploaie pe care o pastreaza in bazine de piatra, iar pe langa zidurile batrane au mici gradini unde cultiva destul pentru meniul lor sarac si exclusiv vegetarian. Manastirile s-au inmultit dupa anul 1300, cand cele din Muntele Athos era mereu atacate de piratii atrasi de bogatiile pe care le credeau pastrate acolo. Asa incat azi sunt mai mult de 10 constructii monahale asezate pe varful masivelor inaltate direct pe verticala, ca pe niste mese enorme. Azi pot compara Metora cu  formatiunile muntoase din Catalunia, Monserratul fiind de asemenea o adevarata fortareata naturala ce adaposteste la randul ei o manastire catolica importanta.
Ortodoxia ca religie crestina, isi bazeaza doctrina pe puritatea credintei, asa incat viata monahala dintr-o manastire ortodoxa este bazata pe ascetism, izolare, pastrarea credintei si a practicilor autentice. Credinta ortodoxa, prin insasi definitia ei, refuza reformarea si poate de aceea la Metora timpul parca a ramas in loc de 2000 de ani. In camarile ascunse se gasesc manuscrise vechi de mai bine de o mie de ani, moaste sfinte si icoane de o valoare inestimabila. Am vizitat doar pe cea mai mare si mai bine conservata dintre ele, Marea Meteora, sau Schimbarea la Fata, iar seara ne-am cautat loc de popas in statiunea aflata la poalele padurii de piatra, avand placerea sa ne cazam intr-un hotel aflat in proprietatea unei romance, casatorita de mult timp cu un grec. Ne-a tinut companie la masa, am mancat in seara aceea romaneste, ne-a povestit legende locale si ne-am promis o revedere pe care nici pana azi nu am onorat-o.
Am fixat ca urmatoare destinatie Atena, felicitandu-ne ca am renuntat la vacanta  planificata pentru  plaja si odihna, in favoarea unui circuit care sa ne dezvaluie Grecia moderna si vechea Elada, cu tot ceea ce putea oferi. Pe  harta, drumul spre Atena ne aducea aproape de Delphi, unde trebuia vizitat templul lui Apollo. Stiam multe despre mitologia greaca, in copilarie citisem ,,Legendele Olimpului ,, de atatea ori ca aproape stiam fiecare legenda pe dinafara. Numai gandul ca voi avea la picioare si voi putea atinge piatra oracolului Phitiei, ma infiora toata.
 M-a adus iubitul meu cu picioarele pe pamant, oferindu-si pe seama ignorantei mele si a starii de surescitare totala in care ma aflam, o portie zdravana de ras...cu lacrimi. Aflati pe un drum ce se ondula pe dealurile pline de maslini, am vazut ca multi dintre ei gemeau sub povara fructelor deja innegrite. M-am gandit...masline, nu mai mancasem niciodata masline intr-o tara in care se cultivau, mancasem masline din borcane sau vandute din butoaie, dar nu m-am gandit niciodata de ce nu se gaseau intr-o alta stare decat in ulei sau murate in saramura, oricum nu ca fruncte uscate. Am cerut sa opreasca masina, sa gust eu o maslinuta direct din pom, de la mama ei de maslina...ma gandeam ca-mi pun o dorinta, pe care duhul maslinei mi-o va indeplini. Asa se spune sa faci cand probezi ceva pentru prima data. Nu a zis nimic, a oprit, el venind din Israel , stia....eu am coborat in graba si lacoma, am ales o maslina mare, neagra, lucioasa, iar cand am bagat-o in gura si am strivit-o intre masele, am paralizat. Toata fiinta mea s-a contorsionat de groaza a ceea ce simtea. Era cel mai amar lucru pe care il gustasem vreodata, iar rasul domnului din spate care semana deja cu un horcait comatos...m-a facut pe mine sa-mi revin. Deci, maslinele se mureaza ca sa se poata manca, altfel sunt absolut imposibil de mancat, fiind extrem de amare. Nu exista comparatie care sa ma ajute sa explic ce amare sunt maslinele crude....nici gargaritele nu sunt atat de amare si daca ma intrebai asta cand am inghitit una pe litoralul Marii Negre, intr-un an cand a fost invazie de gargarite, puteam sa jur ca gargarita e lidera.
Cu gura punga si un iubit cu crampe din cauza rautatii de care daduse dovada...sau poate din cauza rasului, am mers mai departe spre Delphi. Urma sa urcam din nou, acum in Muntii Parnassus. Ca sa-mi scot un pic parleala, sa-l pedepsesc si sa ma razbun, am inceput sa-i povestesc cu lux de amanunte, tot ceea ce stiam eu despre zeii din Olimp, despre aventurile lor amoroase, despre razboaiele grecilor, despre verzi si uscate...stiam ca barbatilor,, le place,, sa le vorbesti intr-una, mai ales despre tot ceea ce nu crezi ca ii intereseaza.
Aici in Sant Pol, avem in curte un maslin care se umple de fructe in fiecare vara si de fiecare data nu uita sa-mi spuna...Vezi Tzumpi ca s-au copt maslinele, nu ti-e pofta?