Incep sa nu mai inteleg nimic !

Plecati din Romania de mult timp, nu am incetat o clipa sa fim prezenti in tara in care ne-am nascut, langa prietenii nostri, traind alaturi de ei si bucuriile si nelinistile acestor ani tulburi. Poate mai mult decat altii care au ales sa traiasca pe alte meleaguri, noi ne-am intors in tara destul de des, atat de des incat ca si cei de acolo, nu am perceput schimbarea, aceasta intamplandu-se lent, neasteptat de lent, nedrept de lent...
Singurul lucru care ne ajuta sa intelegem si sa simtim in ce directie se indreapta lucrurile , este putinta de a face comparatie, de a afla ca drumul e acelasi, necazurile si piedicile transformarii sunt aceleasi , schimbarea mentalitatilor, a obisnuintelor, a fiecarui om, face parte dintr-un proces pe care desi intarziati, nu avem cum sa-l ocolim. Cu alte cuvinte, fiecare in parte si noi toti la un loc, va trebui sa mai mancam inca din  amarul trecerii prin purgatoriul redevenirii noastre in randul oamenilor normali, vindecati, apti pentru timpul pe care il traim.
Ultimile zile, ultimile luni, m-au facut sa ma indoiesc de multi oameni. S-a intamplat asta in timp ce imi era dor de ei, in timp ce nu-i mai recunosteam si cu atat mai mult mi se facea dor de amintirea a ceea se fusesera candva pentru mine. Rand pe rand si incepand poate cu mine insami si continuand cu multi altii, am ajuns sa consider absolut necesara o reevaluare, o repozitionare in cadrul acelor relatii interumane care parca au devenit incomode, ca o haina ce nu mai imi vine si care trebuie ori ajustata, ori schimbata. Pana la urma acest lucru se intampla oricum, noi insine evoluam, la fel cei din jurul nostru, evoluam in cel mai bun caz, sau ne schimbam in cele mai diverse moduri, unii mai mult, altii mai putin...
Rapiditatea si felul intempestiv cu care acest mod de  transformare simt ca-mi afecteaza relatiile, sau poate doar perceptia acestora, cred ca se datoreaza faptului ca eu si toti ceilati din jurul meu, ne-am saturat de vibratia negativa care ne inconjoara, vibratie data in mod evident de divergentele de opinii, de interpretarea diferita a realitatii, de subiectivismul cu care am ajuns sa fim informati, de interesele ce stau in spatele tuturor si care razbat ca o energie nearmonizata, haotica, distructiva...Transformarea nu mai poate fi benefica, nu ne mai apropie, nu ne mai lasa nici loc de dor. Cum sa evoluezi, cum sa-ti recunosti reperele, cum sa-ti menti nealterate amintirile, cum sa-ti regasesti legaturile,  cand totul apare deformat, ca in oglinda unui saltimbanc, cand totul s-a transformat in circ?
Fara indoiala, binele nostru personal si al comunitatii, il dorim toti. Unii intr-o pondere mai mare a interesului personal decat al comunitatii, dar nu asta ar fi baiul, cum spune ardeleanul, ci faptul ca sunt oameni care par a nu  mai avea nici o intelegere pentru binele celorlalti.
Societatea si asa scindata intre saracii lipiti si excesiv de bogatii ei reprezentati, ridica  mai noi alte bariere dupa alte criterii de separare, de invrajbire a celor care o alcatuiesc.
Nimeni nu asculta pe nimeni, nimeni nu intelege pe nimeni, nimanui nu-i mai pasa de nimic, asa incat ca niste posedati, fiecare o tine pe a lui, intr-o dezbatere violenta, absurda, jenanta , care se desfasoara fara rusine in ochii tuturor, in casele tuturor, pe ecranele televizoarelor unde se traieste o viata care nu mai are nimic comun cu realitatea de afara, practic o alta viata paralela.
Oameni pe care ii vedem in fiecare zi, aceeasi, cu acelasi discurs, cu aceleasi inflexiuni ale vocii, care spun exact acelasi lucru, ne-au devenit mai intimi decat cei din familie, pe care nu-i mai vedem cu anii, desi cu multi traim in acelasi oras. Nu ne ofera nici macar o cafea, dar vin in casa noastra si incearca cu disperare, cu o disperare demna de o cauza adevarata, sa ne faca sa gandim cum vor ei, in interesul a ceea ce vor ei sa se intample.
Intamplator unii acuza si ceilati se apara. Unii acuza fara incetare, se arunca cuvinte grele, imagini de nesuportat ce frizeaza orice limita a bunului simt, oamenii sunt atrasi cu povesti si artificii care seamana perfect cu arderea vrajitorelor pe rug, cu tragerea in teapa, cu jupuirea de viu, nu efectiv, nu se mai vede sange si scursurile corpului omenesc chinuit, dar din punct de vedere moral, etic, spiritual, se intampla exact acelasi lucru.
Suntem obisnuiti asa, peste putin timp vor face la fel, dar in sens invers...cei care acum acuza, vor fi pusi la stalpul infamiei si vor incepe sa se apere, daca vor simti nevoia. E posibil o vreme, in euforia victoriei sa nu simta nicio apasare cand vor ajuge si se vor bucura de ceea ce si-au dorit asa de mult. Cu timpul insa si increderea si senzatia de nou se vor eroda si istoria se va repeta.
Am vorbit pana acum despre ei, cei din cele doua tabere, care vor succeda inca o data la putere, asa cum e firesc sa se intample, despre ei si armele lor otravitoare, mediatice... Dar noi, noi care am ajuns sa ne incrancenam iar, sa ne uram iar , sa nu ne mai putem asculta, indura, noi cei care cu un nechezol in fata si niste amarati de carfofi prajiti, ne simteam atat de bine impreuna...nopti in sir, visand la ceea ce traim acum. La ceea ce traim acum?  Nu cred...