Centrul cercului II-3

Am mers pana la Strandul Tineretului, așa stiam eu că se numeste stradul de langa parcul Herastrau, copilarind în zona, eram obisnuita să merg acolo, acolo invatasem să inot și desi acum traversam orasul,  era locul unde aveam incredere să îmi bag copilul în apa. Am stat la soare, am incercat să citesc ceva, dar Emma se misca mult, nu eram obisnuita să o supraveghez, mie nu mi se deschisese al treilea ochi, cel matern, așa că am preferat să rămân cu cei doi, obisnuiti, pe ea, mai ales că era destul de aglomerat în acea saptamana de început de vacanta.

Dupa prânz, obosite și ametite de soare și galagie, am luat-o spre casa și as minti dacă nu as recunoaste că eram extrem de curioasa dacă Alex a sunat sau nu. As fi putut să pun pariu că a sunat, dar când am intrat pe usa, m-am abtinut să intreb și am așteptat cu inima mica, cum face unul care deschide un loz și nu are curajul să desfasoare bucatica de hartie, dintr-odata.

Mama, nu m-a chinuit prea tare, spunand cu voce neutra, cu acelasi ton în care îmi povestise pana atunci ce a pus în  supa și apoi în ghiveciul de legume că;

- Te-a sunat Alex, si-a spus și al doilea nume dar nu l-am retinut. E evreu mama? Zambesc gandindu-ma cum incearca ea să disimuleze curiozitatea, fără să-i reuseasca deloc, subtilitatea fiind, pentru  mama, doar  o notiune care arata cum să pierzi timpul și să ocolesti miezul problemei.

- Mama, sincer, nu stiu, stiu doar ca-i divortat de curand, că are un copil, dar că acesta va pleca cu mama lui în State. Mai stiu că are un apartament comod, undeva în centru, că lucreaza la Investitii în Casa Poporului, că are o masina arsa și că adora să sofeze și să pescuiasca. Cam atât a apucat să îmi povesteasca aseara...Nu bag mana în foc, dar pare un om bun și cred că și el m-a placut foarte tare. Nu stiu, zici că a sunat? Ce-a mai spus?

- Nu a spus nimic, a multumit și a inchis...Paul nu a sunat.  Pregateste-o pe Emma pentru masa și mai departe, o să vedem ce-o să mai fie…

Și telefonul a sunat iar. Era Alex care mi-a povestit, cum mama i-a explicat, că sunt cu Emma la strand, în Tineretului, cum a fost el acolo, m-a cautat și nu m-a gasit. Incercam să facem legatura și descoperim că și strandul de langa Parcul Tineretului se numeste la fel, așa că noi eram langa Arcul de Triumf, iar el ne cauta în strandul de langa Sala Polivalenta. Lamuriti în final, am stabilit să ne intalnim, din nou, la 7 seara în acelasi loc și să incercam să vedem dacă și în seara asta, Cismigiul ne va parea la fel de frumos că în seara dinainte. Rad și inchid telefonul, mirata de senzatia placuta pe care chemarea lui entuziasta, mi-o crease și apoi simt un fel de necaz că Paul nu stia să rada, că Paul nu zambea aproape deloc, că Paul nu parea să se mai bucure deloc de mine sau de noi doi impreuna.

De data asta pun pe mine un tricou simplu și o pereche de blugi, pantofi comozi și la ora 19 fix, îl vad cum apare, urcand scarile de la metrou aproape alergand. Se opreste din nou brusc în fata mea, se apleaca și îmi atinge buzele într-un sărut mic, grabit, care să nu trebuiasca cumva explicat. Il primesc cu placere și sunt din nou luata de mana, mergem aproape în pas grabit spre locul parca pregatit să gazduiasca noua poveste de dragoste care mi se intampla, exact când renuntasem complet să mai sper.

În mijlocul Gradinii Cismigiu, la marginea lacului, am intrat în Restauranul Monte Carlo și am cerut bere neagra. Aveau bere neagra nemteasca, foarte rece, iar prima sticla de 330 ml am baut-o pe nerasuflate. Alex a baut bere normala și l-am vazut facand ochii mari când m-a vazut cum am dus sticla, mata de bruma, la gura și cum dau pur și simplu capul pe spate, apoi cum o asez cu zgomot pe masa și cum încep să rad, pur și simplu.

De atunci, de multe ori m-am surprins  facand lucruri care înainte îmi erau interzise, sau pe care nu aveam curajul să le fac, eram cuprinsa de bucurie și satisfactie, ca aceea a unui copil care a vazut zapada numai de la  fereastra, iar la un moment dat, a avut voie afara, la joaca cu ceilalti copii.

Seara s-a desfasurat acolo, la masa luminata de felinarul de pe alee, ce batea pana la noi, povestind, povestind, povestind...Alex s-a dovedit a fi un om deschis, își amintea lucruri care mă surprindeau, reda imagini cu foarte multe detalii și descopeream în el un mare iubitor de natura, un om plin de bun simt și cu foarte multe scrupule. Era evident că își traise viata incercand să rezolve cum se putea mai bine totul în jurul lui, era un om care își asuma greselile proprii iar pe ale celorlalti, incerca să le explice cu liniste și cu ingaduinta și desi era animat în felul în care descria totul, nu am sezisat la el niciun fel de patima, lipsa de toleranta sau duritate, desi nu tot ceea ce-si amintea era placut și ușor de povestit.

Crescuse la munte, într-o zona izolata, stia totul despre tehnici de supravietuire, despre pescuitul pastravului și al mrenei, participase la revolutia din decembrie 89 și nu avea certificat de revolutionar pentru că și Vadim Tudor avea și din momentul în care aflase, nu mai fusese interesat de niciun demers de felul acela. Traise toata viata lui pe santier, tatal lui era tot constructor, venise în Bucuresti la facultate, se casatorise...povestea clasica a intregii mele generatii.

Berea era rece, dar cam multa, eu inca nu îi spusesem mai nimic despre mine. I-am spus că am divortat acum patru ani ca să fiu cu Paul și că nu de multa vreme intelesesem că lucrurile nu merg bine și nici multe sperante nu sunt să putem repara ceva. Bineinteles că nu i-am povestit nimic despre adevarul fundamental al relatiei mele cu Paul, nu i-am povestit nimic despre sanatoriu, despre ce facusem pana în decembrie 89 și cinci ani dupa. Alex avea în fata lui o femeie tanara, stapanita de o neliniste evidenta, timida sau tacuta dintr-un motiv sau altul, dar cum va spune el la ceva vreme, dupa acea seara, numai buna de tavalit acolo, ori unde s-ar fi aflat.  Caci da, Alex se bucura de viata în toate formele sale, iar de iubit, aveam să aflu în curand că era lucrul pe care îl facea cu cea mai mare placere și cel mai bine, din toate.

Ne-am despartit din nou, în fata blocului meu, adica al maica-mii, m-a sărutat ceva mai lung de data asta, mi-a aranjat o suvita de par, dandu-mi-o dupa ureche, zambind în tot timpul acesta și a plecat când i-am facut cu mana, de sus, de la geam. Ramasese să urce în apartamentul parintilor mei a doua zi, când urma să aiba loc o partida de fotbal și eu am gasit că era o ocazie potrivita să-i fac cunostinta cu Emma și mama. Ar fi fost duminica seara.

Zilele acelea mi le aduc bine aminte, in fiecare detaliu, traiam totul la intensitate maxima, nu-mi era somn, nu-mi era foame, erau doua energii care mă insufleteau, una negativa, îmi inducea teama și neliniste, iar alta pozitiva, consecinta a bucuriei de a intalni un om cum nu mai cunoscusem pana atunci. De multe ori m-am surprins gandindu-ma că trebuie și Alex să ascunda una sau mai multe laturi, nu la fel de senine și placute ca ceea ce-mi etalase pana în acel moment, dar tot eu mă scuturam când îmi aduceam aminte ca-l stiu de doar doua zile și ceea ce gandesc eu e o fantezie, tot o imagine frumoasa, fără suport în real.

Eram atât de obisnuita cu tenebrele lui Paul, cu suspiciunile lui, cu presupunerile lui intunecate și deloc magulitoare, cu orgoliul lui nemasurat, cu pretentiile exagerate și îmi era atât de rusine că eram, din nou, tot eu cea care schimba directia și renunta într-o clipa la o relatie stabila, numai pentru simplu fapt ca, uite, din nou cunoscusem și îmi placuse un alt barbat. M-a cutremurat gandul și oricum am întors lucrurile, pană la urma asta era adevarul, eu, femeia cuminte care-si dorise din capul locului ca totul să fie bine, corect și acceptat de toata lumea, era acum pe punctul de a repeta aceeasi scena ca în urma cu patru ani. L-am parasit pe tatal Emmei fără nici un avertisment, pentru Paul, iar azi, exact la fel, îi voi spune unui Paul sigur ca-i apartin, ca-l voi parasi, pentru că l-am cunoscut pe tipul pe care chiar el, atât de mult,  a insistat să-l cunosc.              

Pe masura ce realizam adevarul situatiei de fapt, simteam că vechiul sentiment de panica se adanceste și din nou, îmi venea să mă ghemuiesc undeva, într-un colt intunecat, pana trece furtuna. Mă gandeam și eram sigura că Paul nu va ceda ușor, că sigur nu va accepta să-l pun în fata faptului implinit, iar apoi, mă gandeam în aceeasi masura ce va spune Alex când va intelege că eu am acceptat timp de patru ani să fiu abuzata în felul acela de un barbat caruia, practic, nu-i datoram nimic. Cât de demna de iubit sau de respect pot fi eu, de catre un alt barbat?

Cu gandurile astea am adormit din nou spre dimineata, facand eforturi mari să nu caut în dulapul din baie flaconul cu pastilele pe care le adusesem cu mine de la Predeal.

Duminica dimineata, mama s-a pus pe treaba, urma să pregateasca ceva pentru musafir, Emma dupa cateva intrebari si-a pierdut interesul și s-a întors la ale ei, iar eu, intreaga zi am tresarit că scoasa din minti ori de cate ori a sunat telefonul.

Alex a venit cu o masina pe care a parcat-o în fata blocului, pe la sase seara, cu bere, flori și bomboane, a intrat în casa cu zambetul lui de zile mari și uitandu-ma în primul rand la mama și la Emma, urmarindu-le reactiile, mi-am dat seama că Alex le-a cucerit și pe ele din primul moment. Sincer, în privinta asta nu am avut niciun moment emotii, fiind singura că nimeni nu ar putea rezista firii lui deschise și prezentei lui agreabile, un om sigur pe el, care ocupa cu miscari agile dar elegante spatiul în care intra, captand rapid toate privirile. Asa nu-l scapau din ochi nici mama și nici Emma, care se misca ușor și pe nesimtite în directia lui, așa incat nici nu mi-am dat seama când a ajuns pe bratul fotoliului pe care se asezase Alex. Privindu-l apoi pe el, mi-am dat seama că și el s-a simtit din primul moment atras de Emma, bucurandu-se de prezenta ei și de apropierea pe care ea i-o oferea în acel mod neașteptat. Emma de felul ei nu se apropia prea mult de nimeni.

A început meciul de care nimeni nu parea prea interesat. Am baut toți bere, dupa care mama si-a amintit că avea pusa la rece o sticla de vin spumos. Eram  așa de veseli, atât de relaxati și totul parea atât de firesc, incat ne-am dat seama prea tarziu că Alex era cu masina, unui prieten a explicat el, că  bause și bere și vin, nimeni nu si-a amintit că pe planeta pamant existau taxiuri, incat a fost unanim acceptata ideea că Alex trebuia să rămâna să doarma la noi.  

Am adormit cu o Emma lipita de perete , intoarsa cu spatele la mine, îmi spusese că nu miros bine, să nu mă apropii de ea și cred că se referea la mirosul de alcool pe care stiam că nu îl suporta. M-am trezit când inca era intuneric afara, mi-am oprit și respiratia incercand să aud dacă din sufragerie se auzea ceva. Nu se auzea nimic, am început să mă invart de pe o parte pe alta, mă gandeam că e acolo, foarte aproape, că poate doarme sau poate se gandeste și el la mine, exact așa cum faceam eu. Trecandu-mi prin cap că nu doarme, mi s-a facut pofta să fumez o tigare, acum mă gandesc că asta a fost, fumatorii suporta greu abstinenta, eu fumasem destul de mult în ultimile zile, iar acum treaza, singura, în intuneric, cu Emma dormind dusa, m-am strecurat ușor de sub cearsaf, m-am ridicat și am deschis usa incercand să nu fac niciun zgomot. Am iesit pe hol, în dreapta, la capatul culoarului, vizavi de intrare era bucataria. Acolo aveam tigarile, scrumiera, chibrituri…

În stanga, la doi metri era Alex care dormea pe canapeaua inextensibila din sufrageria maica-mii. Simt puternic nevoia să-mi aprind o tigara. Mă duc spre stanga..

- Doamne Dumnezeule, nu mă așteptam, iarta-ma, stii...am o problema dacă nu sunt spalat pe dinti și apoi, chiar nu m-am așteptat...adica, crede-ma că stiu ce spun, pot fi mult mai bun decât atat...il aud pe Alex că spune, cu buzele aproape lipite de urechea mea. Suntem în pijamale, mă tine îmi brate, e clar că vitejia mea l-a surprins, dar nu am de gand să-i explic ca nu mai mult decât pe mine.

Adevarul era ca trezindu-ma și gandindu-ma ce fac, simtind nevoia să fac ceva, am ales varianta care parea la prima vedere cea pe care în mod normal, atât cât mă cunosteam eu, ar fi fost ultima de luat în considerare. Dar mi-am lasat instinctul să brodeze și am hotarat că el va fi ghidul meu de acum, că mă voi educa să admit și să fac asta, lasand ratiunea mea defecta să ia o pauza. Am zis că nimic din ce-am gandit și planificat nu a iesit cum mă așteptam, așa ca, dacă tot o dadeam în bara, măcar să o fac fără să mai regret că atât m-a dus mintea. Instinctul are alte repere, pe care nu le banuim, iar metoda era mult mai comoda.

Asa ca, ceea ce facusem eu înainte să apara zorii, în noaptea în care Alex a ramas să doarma la noi, în a treia zi de când îl cunosteam, doar pentru că bause și nu putea să plece la el acasa...era ultimul lucru pe care îl puteam crede că sunt în stare să-l fac.

Zambesc  și îl asigur pe Alex că e în regula. Pentru mine, performantele lui sexuale, chiar nu erau importante în acel moment, gasind și alta conotatie gestului meu neașteptat...Acum simteam că am destula forta și motivatie să mă desprind definitiv de Paul. Pana la urma nu fusesem batuta și torturata psihic patru ani degeaba, nu traisem toate acele lucruri pe care Paul mi le facea, tocmai ca să nici nu indraznesc să gandesc, posibilitatea că m-as putea culca cu alt barbat și ar fi fost culmea acum, să o fac și să mint că nu s-a intamplat nimic.

Brusc am simtit satisfactie...Iata ce am facut eu cu trupul pe care el incerca să-l constranga în toate felurile posibile să-i recunosca doar lui dreptul de a fi atins, de a-i recunoaste marca și mirosul, de a accepta și indura toate atingerile ce se doreau amprente definitive, pentru aceeasi confirmare bolnava a unui exagerat simt al proprietatii.

Poate astea fusesera motivele, sau poate doar cautam explicatii, dar lucru cu adevarat important în acel moment, era că Alex a reactionat imediat când m-a simtit lipita de el și nu-mi era greu să-mi dau seama că în alte conditii, impreuna, puteam să umplem cerul sub care ne-am fi iubit, de lumini stralucitoare, ca focul de artificii… Am realizat atunci, în bratele lui, că un capitol din viata mea s-a incheiat și că unul nou, mai senin și plin de promisiuni, este pe cale să se scrie…