Centrul cercului II-2

Alex radea în timp ce-mi spunea că e pieton, că are masina într-un service, că a avut masina într-un service pana acum doua zile, intre timp masina lui luase foc si deci, nu mai era sigur dacă mai are masina sau nu, mecanicul sudase ceva.

- La Dacii în general e normal să sudezi cate ceva din când în cand. Pe tipul asta îl cunosc de mai mult timp, nu e prima data când îi duc masina, dar de data asta, a sunat telefonul și s-a dus să raspunda. Cand s-a întors masina mea ardea, dar a zis că aranjata un pic va arata aproape la fel de rau cum arata când i-am dus-o, îmi spune el degajat și parand că nu este foarte afectat.

Era o noapte feerica în Cismigiu. Ne plimbam tinandu-ne de mana, pe alei, de vreo doua ore. Intre timp se intunecase, felinarele din parc se aprinsesera, treceau pe langa noi alte cupluri de oameni care se tineau de mana. Cunosteam parcul ala banca cu banca, arbore cu arbore, alee cu alee, dar acum simteam bucuria redescoperirii lui și chiar mă straduiam să-l opresc pe Alex și să-i strecor ceva povesti din Cismigiul meu. Dar el continua să vorbeasca, să rada, să gesticuleze, cu mana în care tinea stransa, palma mea.

- De ce ai divortat Alex?

- N-am divortat eu, ea a divortat de mine, iar eu nu am avut nimic impotriva. Ce să zic, în cateva cuvinte povestea clasica, s-a indragostit de altul și a divortat ca să se poate casatori cu el. Dar problema mea nu e asta, am o fetita, pe Clara, care implineste curand 10 ani. Nici asta nu ar fi grav, dar fosta mea nevasta si-a gasit mare iubire dincolo de ocean și se pregateste de plecare. Ei bine, pentru mine de aici încep problemele. Bineinteles, ca să nu-i fac viata grea, mi-a promis marea și sarea, viza și alte facilitati pentru a putea pastra legatura cu copilul și de a mă implica în continuare în viata ei, dar, sincer, nu o cred. Alex tacu și îmi strecura mana peste bratul lui, apropiindu-ne și mai mult trupurile unul de altul.

- Si eu am o fetita, spun eu, mai mica decât Clara ta, o cheama Emma. Dar e a mea, nu a vrut-o nimeni, nici măcar să o vada sau să-i spuna ,,la multi ani,, de ziua ei. E doar a mea și pentru asta multumesc cerului. Dar e timpul să mă intorc acasa, Alex, zic eu și mă gandesc că dacă ar fi posibil, nu as rupe sub nicio forma vraja de care mă simteam inconjurata în locul acela, acum la bratul lui Alex, parca mai frumos și mai inmiresmat că oricand.

- Sigur că da, mergem, uite, exact pe iesirea asta, e o statie de taxiuri.

Iesim din parc și mă așteptam că în masina să urc singura, dar Alex urca impreuna cu mine, eu am spus soferului adresa și am pornit spre casa, intrebandu-ma de ce mă insoteste sau daca locuieste cumva tot în aceesi directie. Nu, Alex s-a dovedit că doar m-a adus pana în fata blocului și a ramas în taxi pana când am iesit la geam și i-am facut cu mana că totul e în ordine. Era trecut de miezul nopții.

M-am dus ușor în dormitorul Emmei, patul ei era destul pentru noi doua și dupa ce mi-am dat hainele jos, promitandu-mi să nu mai imbrac deux-pieces-ul visiniu niciodata, nici cu sutien nici fara, m-am strecurat langa puiul meu, care s-a cocolosit imediat în bratele mele, i-am mirosit cu nesat parul care mirosea a levantica și m-am simit usoara și linisita cum parca nu mai fusesem niciodata.

Am adormit tarziu, gandindu-ma la Alex, la mainile lui fine, la zambetul frumos, la ochii lui tot albastri, un barbat slab, adevarul e că Alex era ingrozitor de slab, atât de slab incat de la nivelul narilor și pana la colturile gurii facea doua riduri adanci, de fiecare parte a fetei și tricoul îi statea pe umeri că pe un port-mantou, din cele vechi din lemn. Avea intr-adevar parul des, tuns scurt, aspru și albit devreme la tample, doar ochii îi tradau cei 34 de ani, mi se parea că arata cu cativa ani mai în varsta. Nu-mi era foarte clar în ce pozitie se afla fata de ceea ce se intampla în viata lui, cât era de afectat și cum va fi pe mai departe relatia lui cu copilul, ce va trai la peste sapte mii de kilometri departare.

Am strans-o mai tare pe Emma la piept, ea s-a foit și cand s-a întors mi-a trantit un picior cu putere peste mijloc, lucru care m-a facut să icnesc dar și să o trag din nou spre mine și să-i aplic un sărut zgomotos pe crestetul capului. O aud că spune incetisor...mami.   

Emma era de o zi în prima ei vacanta de vara, terminase clasa intai și nu planificasem nimic. Eu începusem de putina vreme jobul la firma de consultata și intermediere, inca nu eram deloc lamurita dacă voi putea face fata, dacă se va dovedi cumva că au nevoie de mine. Incepusem să schimb totul in jur, fara a avea un control asupra mea, fără a avea un plan, fără să stiu ce îmi va aduce ziua de mâine sau ce se va intampla peste o luna. Cel puțin îmi parea totul posibil și nu aveam în niciun caz sentimentul de pierdere de care vesnic îmi fusese teama. Urma să vina o noua zi, nu-mi mai era teama de confruntarea cu Paul, fiind constienta că ea va veni, totul rezumandu-se la a fi atenta, foarte atenta să nu rămân cumva singura cu el, sau să mă aflu cumva într-un loc izolat, în care să nu am cum să cer ajutor sau să nu fiu vazuta sau auzita de cineva.

Am zambit amar în noapte gandului că parca eram dintr-un clan mafiot, în razboi cu alt clan mafiot. Din nou m-a coplesit gandul acela dement, care pur și simplu îmi bloca mintea. De ce mă lovea Paul, pentru că totusi am simtit în fiecare moment iubirea lui dezlantuita. Dacă nu m-ar fi iubit, nu si-ar fi recunoscut niciodata neputinta în fata starilor pe care nu le putea controla. Nu ar fi acceptat multe din conditiile pe care i le pusese mama, chiar Cecilia. Pana la urma trecusera patru ani, iar eu devenisem atât de fragila, incat nimeni nu ar fi putut să banuiasca că sunt aceeasi femeie care nu vedea nici un obstacol în a i se indeplini orice-si propunea, așa cum eram înainte de a-l cunoaste și de a-i accepta tutela.

Mi-am dat seama de inca un lucru care putea să reprezinte o problema. Gandindu-ma să încep o relatie cu Alex, eram sigura că mă va suna în ziua urmatoare și ne vom intalni din nou, eludam faptul că desi Casa Poporului era cât 10 cladiri mari la un loc, totusi, teoretic ei erau colegi, urmau să se intalneasca pe holurile imbracate în marmura… of. Am inchis ochii.

M-a trezit mama, cu receptorul fără fir în mana, pe care mi l-a intins din usa.

- Te cauta Paul.

Am intins mana dupa receptor, dar mama mi-l arunca pe pat. L-am luat și l-am apropiat cu fereala de ureche.

- Buna Paul...

- Asa ti se pare tie, că e buna? mă intreba el și îmi dau seama dupa voce că nu e deloc multumit.

- Ma bucur că ai ramas la maica-ta aseara, a venit nebuna de Flori cu scandal, pentru că mama a rugat-o să ne-o dea astazi pe aia mica, a venit și când a dat ochii cu mine a început cu aceeasi prostie pe care mi-o repeta de patru ani. Că mi-am batut joc de tineretea ei, că putea să gasesca un om serios cu care sa-si creasca copilul, că pe mine de Dodutu nu m-a interesat niciodata, că ea nu vinde casa, că vreau să o arunc cu copiii în strada, stii, vechea placa pusa a mia oara. Mi-a venit dau cu ea de pereti. Alo, ce faci, nu zici nimic? Inca dormi, hai că azi vreau să mergem la targ, am chef să ne uitam dupa prostii, stii tu, carti vechi, discuri de vinil, e un targ de antichitati în Gardina Icoanei, mă gandesc să ne intalnim direct acolo, nu mai vin eu pana la tine și apoi ne intoarcem impreuna acasa, ce zici? Alo, Iulia, ce dracu faci, mă lasi să vorbesc singur? Alo!

- Da, Paul, sunt aici, dar nu stiu ce să-ți spun. Nu vreau la niciun targ, rămân cu Emma și nu vreau să vin nici diseara la tine. Nu mai pot să vin, pur și simplu... nu mai vreau.

- Da, așa deci. Bine, atunci nu veni. Vorbim alta data. Și am auzit cum tranteste receptorul greu, al maica-sii, în furca. Respir usurata și mă duc la bucatarie de unde venea miros grozav de cafea proaspat rasnita.

- Cum a fost aseara, de ce ai venit așa tarziu? mă intreba mama, amestecand în ibric, fără să mă priveasca. Eu mă asez și pun coatele pe masa, apoi îmi culc capul pe brate și spun inabusit.

- Mama am cunoscut pe cineva. Imi place, e așa senin, e așa diferit de Paul. Stii cum? Că ziua și noaptea. Il cheama Alex și din nefericire e coleg cu Paul. Ce fac eu acum? Maica-mea tace un timp, dupa care se repede…

- Pai ce să faci, ce-ai facut și prima data, îți faci bagajele și te muti repede la Alex... dacă îți place. Mă uit la ea și nu pot să cred că îi arde de ironii. Mă gandesc dacă să mai continui discutia sau să mă duc de acolo. Dar cumva trebuia să-i explic că nu voi mai pleca la Cecilia și că decizia mea nu are legatura cu Alex ci cu faptul ca…

- Mama, Paul m-a lovit, iar. Joi seara mi-a dat o palma, chiar în fata Ceciliei. Nu intelegi, omul asta nu se mai face bine. Mama se opri, se intoarce incet spre mine și îmi spune cu dintii aproape inclestati.

          -Te-a lovit iar? Dupa ce a jurat că nu mai da în tine? Deci, am hotarat, de azi gata, s-a terminat, nu mai ai ce cauta cu omul ala, și nici el aici. Ai inteles Iulia? Mă uitam la mama și incercam să vad dacă vorbeste serios.

- Pai tocmai asta incercam să-ți spun, că mă despart de Paul și că îmi place Alex. Că nu mai sunt dispusa să-i acord lui Paul nicio sansa și nici să-l mai iert. Și nu am intentionat să sar dintr-un pat în altul, cum ai sugerat mai devreme, dar ieri l-am cunoscut pe tipul asta și îmi place… mult.

Mama, puse cafeaua în cesti, îmi spuse că Emma s-a trezit devreme și se joaca în sufragerie, s-a asezat la masa și dupa ce s-a uitat cateva momente fix în cafeaua aburinda, a ridicat ochii și am vazut ca-i avea plini de lacrimi.

- Cum e posibil așa ceva Iulia? Eu te-am crescut atât de greu, m-am luptat să nu duci lipsa de nimic, practic te-am crescut singura, tu stii, taica-tau nu dadea pe acasa cu saptamanile, a fost plecat și doi ani și vorba aia, erai la o varsta așa dificila. Ai fost cuminte, ai invatat, ti-ai stricat familia pentru el, ti-ai lasat copilul fără tata, baiatul ala a plecat de nebun și din oras, iar acum el își bate joc de tine. Dar ce i-ai facut de te trateaza că pe un animal?     

Mă  uitam la biata mama cum își frangea mainile și nu intelegea că nu era de inteles. Cum să-ți pui asemenea intrebari, ce logica putea să aiba un barbat care lovea o femeie pana cadea jos, ca mai apoi să incerce să o trezeasca, turnandu-i o oala de apa în cap. Ce logica putea să aiba? E simplu din punctul meu de vedere, oamenii că Paul așa sunt facuti să fie. Nu respecta pe cei care-i iubesc, îi considera un fel de sclavi, desi lanturile sunt imaginare, montate doar de un sentiment care nu e deloc imaginar, e foarte real, puternic și la fel de necontrolat că și violenta celor care supun, nu iubesc. Caci nu e dragoste, pentru mine era evident. Ce am negat atata timp, ce nu am vrut să vad, era clar, nu mai puteam nici să mă mint singura și nici să-i mint pe altii.

E greu să recunosti, e greu să accepti că ceea ce traiesti tu și îți devine obisnuinta, altii nu ar tolera sub nicio forma. că studii de tot felul demonstreaza că persoanele ajunse în atare situatie, sunt ca cei sub hipnoza, aflati în puterea unuia care îi subjuga psihologic, emotional, violenta care insoteste acest mecanism de supunere fiind doar o metoda, nu o consecinta.

Bat pentru că le face placere să faca asta, să vada cum celalalat se supune indiferent de metodele aplicate, supunerea celuilalt fiind un afrodisiac puternic pentru manifestarea oricaror dorinte, fie ele sexuale, de manifestare a vanitatii,  de a se confirma în fata celorlati sau în fata eului propriu. Barbatii care își bat partenerele sunt bolnavi, sunt oameni care ar avea nevoie de ajutor, dar lucrul acesta nu se intampla niciodata, pentru că ei se simt puternici, lucru pe care, tocmai prin manifestarea violenta, îl infirma. Doar pentru ei e o forma de confirmare, pe care dacă nu o pot obtine la nivelul la care ar trebui să se desfasoare, cu parteneri pe potriva, o practica acolo unde victoria e sigura, unde li se ofera totusi satisfactie, poate nu în forma ei reala, pe aceea neputandu-o recunoaste, fără a avea curajul să poarte confruntari adevarate.           

Justificarea lui Paul, că mă iubeste prea mult și că gelozia lui patologica din asta ar proveni, e o minciuna pe care, inteleg acum, nici el nu o credea. Pana la urma o femeie nu e un obiect nici atunci când cu mijloace coergitive aplicate cu perseverenta reusesti să o reduci la un grad de negare a propriei vointe și personalitati, suficient ca insusi calaul sau să nu-l mai poate suporta. Loviturile, atunci, își schimba sursa și nu mai decurg din teama că te pierde ci din o lipsa totala de respect și consideratie. Ajunge pactic să te urasca pentru că te-a iubit și asta nu i-a fost destul, dintr-un motiv sau altul satisfactia de care avea nevoie, nu a fost indeplinita.

Mă uitam la mama și la obrajii ei plini de lacrimi și am regretat inca o data că am lasat lucrurile să ajunga atât de departe. De fapt gresisem inca o data, exact la fel că prima data. Dacă prima data habar nu am avut în ce mă bag, ce conditii trebuiau indeplinite că să mă apropii cât de cât de dezideratul principal, pe care ar fi natural  să-l urmarim toți, acela de a trai în armonie cu tine insuti și cu ceilalti, a doua oara am resusit să fac alegeri care m-au indepartat și mai mult de obiectiv.

Dacă prima data am fugit de nepasare, de indolenta, de un barbat care nu-si revendica prin nimic calitatea, a doua oara am acceptat manifestarea abuziva a unuia care era exact opusul primului. Situatia așa prezentata mi s-a parut hilara, de-o contradictie ce crea un efect de gluma proasta, de gluma proasta cu care viata mă pedepsea pentru alegeri proaste și mai ales pentru lipsa unei liste de prioritati pe care era evident că nu o avusesem, de unde și modul haotic în care mi se intamplase totul. Era timpul ca toate astea să se schimbe. Mă ridic, deschid usa și strig;

- Emma, cauta costumul de baie și aripioarele, mergem la strand.