Centrul cercului II-6

Cand a oprit la Predeal, în parcarea Hotelului Orizont, am avut un moment de recul. Nu-i spusesem inca de cele aproape trei luni pe care le petrecusem în sanatoriul de boli nervoase. Imi era teama de ce va crede, de ce va intelege, desi Alex parea omul care nu se sperie ușor de nimic si nici nu se bazeaza pe idei preconcepute. M-am gandit că pe seara, la cina, în fata unui pahar de vin ii voi povesti si episodul acela cât si despre dorinta mea din ce în ce mai vie de a mă intorce acolo, locul unde imi fusese atât de bine.

Putin mai tarziu, ajunsi în camera, am intrat în panica, m-am simtit din nou prinsa, din nou în capcana, din nou pe cale de a continua să-mi tai toate puntile ce m-ar fi condus din nou acasa, în viata mea, în trecutul meu, al meu asa cum era el, asa cum îl alesesem cu patru ani în urma, sacrificand tot.

Ma uitam innebunita ce caut aici, ce cauta muntii aceia din fata atât de aproape să se darame pe mine, langa barbatul asta care intindea bratele spre mine si imi zambea tot timpul. Cred că zambetul lui era cel mai greu de suportat, caci eu nu zambeam si nimeni nu-mi zambea prea des, era o risipa, un gest pierdut de altii, de oameni cu vieti senine, de oameni care radeau din te miri ce, care jucau seara carti si mâncau cartofi prajiti, care spuneau bancuri si care adormeau, se trezeau si intrau pur si simplu într-o noua zi fără regrete.

Alex a vazut si a inteles. A continuat să zambeasca si fiind sigur că vreau să ies din camera în care mă simteam că intr-o capcana, m-a invitat la plimbare. Mi-a intins mana, i-am apucat-o si cateva ore am strabatut Predealul de la un capat la altul. Era vacanta, erau multi copii în tabere, erau multi în concedii, era cald si cu atât mai vesel si mai aglomerat cu cât era sfarsit de saptamana. Ne-am intors pe seara, înainte de cina si am facut pe rand dus, apoi ne-am intalnit la o tigare pe balcon. De fapt, când am iesit din baie în halat si Alex m-a chemat pe balcon, nu am stiut de ce imi face semn să mă misc incet. Intr-un colt, era un cuib unde doua randunele stateau agatate si priveau în jos cu teama. Aveau pui care acum, avertizati de parinti, taceau chitic, iar Alex mi-a spus că randunelele au grija în fiecare vara de doua randuri de pui, că se intorc la cuibul pe care îl parasesc când migreaza, că prin aprilie se intorc, îl repara si apoi au de lucru, saracii, pana în toamna când pleca iar. Pe autostrada, dupa ce oprise să-mi culeaga floarea soarelui, Alex mai oprise o data masina, se daduse jos si culesese de pe stergatorul de parbriz, o libelula pe care mi-o aratase cu cateva clipe inainte, cum se tinea cu disperare, cum ii fluturau antenele din cauza vantului salbatic provocat de viteza, cum lupta ea mititica pentru viata ei. Asa că l-am urmarit cum a desprins libelula de stergator si cum a pus-o ușor în iarba, la cativa metri în afara carosabilului, pe camp. Apoi am plecat din nou, Alex povestindu-mi ceva despre libelulele care își lasau larvele pe apa, acestea se dezvoltau si în nu stiu ce stadiu, erau excelente că momeala de pescuit… Din orice Alex facea o poveste.

Am terminat tigarile, m-a intors cu spatele la el, m-a cuprins în brate si am stat asa urmarind cum se mareste umbra muntelui din spate pe versantul din fata noastra, tot acoperit cu padure de brad. Alex m-a sărutat inca o data pe gat, langa ureche, folosea trucurile pe care le invatase de curand, avea miscari sigure, nu-i tremurau mainile, nu se grabea si în fiecare gest al lui gaseam un indemn la calm si liniste. Oh, cât as vrea, pentru el as vrea să-i vin in intampinare asa cum se asteapta, in modul atât de bland în care se apropie de mine, gandeam eu si chiar imi doream să raspund mangaierilor lui. Incepea în schimb să mă nelinisteasca că acestea se derulau acolo pe balcon, deja halatul imi cazuse pe umeri si nu mai lipsea mult să cada cu totul. Ceva trebuia să fac si atunci, m-am intors spre el si desi cordonul era desfacut si halatul de deschisese în fata, nu l-am strans în jurul meu, dar mi-am pus ambele palme pe pieptul lui Alex si am început să-l imping de la marginea balconului spre usa din spate. Am intrat si l-am apucat de reverele albe, l-am apropiat de fata mea si l-am lasat să mă sărute, dar a început să o faca la fel de incet, dupa acelasi scenariu de urmarit conturul gurii, de cautat drumul pana unde gatul intalnea umarul, apoi s-a intors si a facut acelasi traseu umed pana pe celalalt umar, apoi a ridicat capul, m-a privit si m-a sărutat pe varful nasului si apoi din nou pe buze.

Nici nu mi-am dat seama când a tras husa de pe pat si m-a ajutat să cobor ușor, să mă intind de-a latul patului dublu, imens, apoi si-a dat cu o miscare brusca halatul jos si s-a lasat ușor langa mine. Lui Alex ii straluceau puternic ochii albastri, era prima dată cand, inca lumina afara, ii vedeam ochii din spatele lentilelor si m-a mirat cât de intensa era culoarea lor, un albastru inchis, un albastru cum nu mai vazusem în ochii nimanui pana atunci.

-Ai ochi frumosi, i-am soptit eu atunci la ureche, sărutandu-l la randul meu ușor, incercand să refac traseul care pe mine mă infiorase atât si al carui efect am vazut că este acelasi pentru el.

Alex imi inconjura mijlocul cu un brat si mă trase sub el, uimindu-ma inca o data cu o forta pe care nu o puteam banui, pentru că inca o data mi s-a parut ingrozitor de slab. Mă  gandeam dacă asa era el de obicei sau ajunsese asa dupa lunile grele în care, în mod firesc, nimeni nu ar fi avut prea multa pofta de mâncare. I-am inconjurat cu bratele gatul, mai mult dintr-un gest de solidaritate cu suferinta pe care i-o banuiam acum, când imi dadeam seama că tin în brate un om trecut prin, poate, cumpana vietii lui. Pana la urma Alex era un om pe cale sa-si piarda copilul…

Dar preludiu continua, imi adunam gandurile cu greutate, incercam să fiu prezenta, să mă deschid sub mangaierile lui, să raspund, să ii ofer caldura si tandrete, vorbisem mult în ultimile zile despre importanta legaturii intime dintre doi oameni care, spunea Alex este cea mai importanta în cadrul unei relatii, mai presus de orice. Nu fusesem  cu totul de acord în privinta asta, dar nu mă obosisem să-i descriu cum vedeam eu lucrurile, doar aprobasem tacuta, că da...cel mai importat lucru într-un cuplu, intre doi oameni care se iubesc este modul în care își ofera unul altuia mangaiere, tandrete si deci modul în care se desfasoara relatia intima intre ei,  doi. Din experienta mea, sexul fusese prima data un mod sporadic în care imi aminteam că putem relationa, un fel de pact cuminte, fără nicio exaltare, o simpla obisnuinta domestica, un lucru de facut, ce nu schimba cu nimic si în nici un fel rutina fiecarei zile. Primul meu partener era tacut, era grabit, era dornic de a-si face datoria. Era un om corect în felul lui.

Paul în schimb, folosea sexul cu metoda, ca pe un mod în care își dovedea siesi si mie puterea, își confirma proprietatea, își revendica o alta fiinta, fără a se preocupa prea mult sau nu intotdeauna de reciprocitatea celor pe care apuncam să le simtim în timpul unirilor noastre dese dar rapide si violente. Paul facea ca sexul intre noi să semene cu o partida de lupte corp la corp, avea nevoie să-mi simta impotrivirea, determina asta prin contact brusc si dureros, parand ca-si obtine placerea din felul în care eu, ne mai avand incotro, cedam. Atunci exita un moment de calm, de pace, de placere a descatusarii, dupa care se revolta si era nemultumit de felul în care ne ridicam transpirati, de felul în care aratam, de felul în care se auzea pielea că se plezneste de piele, carnea că se loveste de carne.

Acum Alex ajunsese cu sărutul în mijlocul abdomenului meu, imi inconjurase soldurile cu bratele, imi mangaia pielea cu buzele si varful nasului si isi freca ușor fruntea de sanii mei si l-am auzit cum soptea;

- Ai pielea fina că matasea, cea mai fina piele pe care am sărutat-o vreodata. Iulia esti atât de calda si de moale si de catifelata, unde ai fost tu, femeie, pana acum…

Restul a venit de la sine, am inchis ochii si am așteptat, mi-a fost teama de orice gest care ar fi putut opri vraja sub care mă cuprinsesera vorbele lui. Caci eu stiam doar cuvintele scrasnite ale lui Paul care imi dadea ordine scurte si clare; ia-o, pune-o, da-mi acum, hai, strange, mai tare, acum, gata...Paul, ce cauta Paul aici, acum, ah, lasa-ma, lasa-ma, imi veni deodata să zic, dar eram obisnuita să aștept, să am rabadare si tocmai pentru asta, Alex nu se grabea deloc. Intr-un final, l-am strans mai tare în brate, poate de exasperare sau poate dintr-un instinct anume, iar asta l-a ajutat să creada că staruinta lui nu a fost în zadar. Alex incercase să mă aduca cu adevarat langa el, dar eu nu eram inca desprinsa cu totul de Paul, iar asta nu avea să se schimbe ușor. Dar imi doream, cu siguranta imi doream să îl aud din nou pe Alex soptindu-mi la ureche cuvinte fierbinti.

Putin mai tarziu, la cina, l-am privit în lumina raspandita de lumanarea  de pe masa si mi s-a parut frumos si trist si mi-am promis, în timp ce ochii mi se umplusera de lacrimi, că am să îl las să mă iubeasca asa cum stia el să iubeasca, pentru că atata duiosie eu nu mai intalnisem niciodata si un lucru era sigur, felul cum iubea el, soptea el, zambea el, imi placea.

Dimineata m-am trezit inconjurata de Alex. Avea picioarele în jurul soldurilor mele, cu bratele mă strangea în jurul umerilor, avea fata ingropata în ceafa mea, sub parul meu desfacut, respira ușor, geamul era deschis dar simteam că mă sufoc si că trebuie să mă eliberez din stansoare. Cand a deschis ochii, a zambit bineinteles si din nou m-am mirat ce culoare puteau să aiba ochii lui...Ai lui Paul erau albastri dar un albastru foarte deschis, uneori aproape gri, cenusii…

Dupa o ora eram la piscina pe care o cunosteam foarte bine, nu apucasem să-i spun nimic lui Alex despre aventura mea hibernala in Predeal, despre orele pe care le petrecusem aici inotand pana la epuizare, despre felul in care apoi zaceam inerta tot ore pe cate un seslong, infasurata bine in halat, golita de puteri si de ganduri. Nu-i spusesem nimic despre felul in care imi parasisem sotul, vandusem casa, schimbasem tot, povestea de atunci semanand izbitor cu ceea ce i se intamplase lui, de curand, cu ceea ce ii schimbase si lui viata asa cum o schimbase acum patru ani tatalui Emmei.

Acum, imbracata in costumul de baie pe care Alex mi-l cumparase de la magazinul din holul hotelului, inotam in stilul meu preferat, pe spate, incercand sa intuiesc, asa cum faceam mereu, momentul perfect in care sa fac intoarcerea. Asta ii spusesem, că pana la 14 ani, pana in vara aceea, cand tata a plecat de acasa, facusem inot de performanta, că ma simteam mai bine in apa decat pe uscat dar că din vara aceea putine mai ramasesera la fel.

Alex s-a asezat pe un seslong cu o revista in mana si s-a incruntat cand a vazut grupul mare de tineri galagiosi care in cateva clipe au umplut piscina de 33 de metri, de fapt tot spatiul cu vocile lor exaltate, cu rasete si gesturi necontrolate. Repede am inteles că era o echipa de fotbal, in cantonament cu siguranta care venise sa se relaxeze acolo sau poate că acolo chiar erau cazati, la Orizont. Cand mi-am dat seama că e inutil sa mai incerc sa imi continui plimbarea acvatica, am iesit din bazin in locul cel mai apropiat si i-am facut semn lui Alex că e bine sa mergem si cand am ajuns langa el, l-am luat de mana si am mers spre zona de masaj si sauna.

Alex si-a dat halatul jos, am intrat in sauna, mirosea a frunze de eucalipt, eu suportam bine, el mai avea putin si lesina. Dar rezista, era evident dupa felul in care se foia că nu se simte bine deloc si daca mai trebuia ceva ca sa ii inece toate corabiile, atunci acest lucru s-a intamplat, cand usa s-a deschis si toata ceata aceea a intrat in sauna escaladand cele trei trepte inalte din stinghii de lemn. Era Alex, mai erau doi domni in varsta si restul, echipa de fotbal si nu stiu de ce, brusc toata lumea a tacut, nu se auzea musca, toate privirile erau intoarse catre mine, singura femeie din toata incinta. 

Baietii aratau toți ca niste zei, ma rog, semizei, adica erau foarte tineri, frumosi si antrenati, multi aveau doar un prosop in jurul taliei, doar iesisera din bazin, iar in consternarea generala eu am început sa rad...dar asa de tare si cu atata pofta incat toți cei de acolo au început sa faca acelasi lucru, iar pentru cateva momente, pur si simplu a parut că incinta de lemn se va umfla că un balon si va exploda. Asa o explozie de testosteron nu-mi putusem imagina si asta era clar că se intampla din cauza abstinentei la care erau constransi  de antrenori in cantonament. Alex cu cele cel putin zece kilograme mai putin decat ar fi fost normal sa aiba, s-a ridicat brusc in picioare si a iesit din sauna, dar mie mi s-a parut extrem de nepotrivit sa ma ridic imediat si sa alerg dupa el. Asa că am ramas, mi-am terminat sfertul de ora pe care mi-l propusesem si apoi mi-am luat la revedere de la gasca care mi-a raspuns extrem de vocal, fluturand din maini si chiar si din prosoape.

In camera, Alex terminase de facut dus si se imbraca, iar un moment m-am temut că s-a suparat si că imi va face reprosuri. Dar nu, se intoarse spre mine zambind, m-a luat in  brate, m-a sărutat, apoi m-a intrebat daca fumam o tigare acum sau dupa ce fac si eu dus. Zambea si ma privea dintr-o parte si i-am zambit cu ochii mijiti...asa că si-a dat repede camasa jos, apoi patalonii si m-a smuls pur si simplu si s-a trantit cu mine pe pat, gadilandu-ma si provocandu-ma la joaca. Doamne, cum reusea omul asta sa se bucure de fiecare clipa, asa era el, asa va fi mereu?