I-am zis maica-mii ca ma duc singura, nici nu ma simteam in stare sa trec prin emotia aflarii rezultatului, cu ea alaturi. Tata era din nou plecat. Venise intr-o vreme, ne-am trezit intr-o zi cu un camion in fata blocului, de unde a descarcat o radacina enorma de nuc, pe care a urcat-o pe franghie, cu un scripete instalat pe marginea de sus a fatadei blocului, pana la etajul 6. Mama atunci a deschis larg ferestrele duble de la dormitor, prin care au reusit sa introduca oroarea de lemn lipsit de seva, dar plin de pamant si multe lighioane minuscule si foarte mobile. Rapid s-a umplut casa de pamant, de insecte, de tata. Mama era ca o vrabie guresa, admira formele amorfe din care urma ca barbatul ei sa extraga forme originare, cautand unde credea ca va fi sa-si afle cumva, echilibrul dintre tensiunile contrare, dar acestea, in final, luau mereu forma inconsistentei lui interioare. Caci tata sculpta, cautand mizul in tot ceea ce banuia ca are un miez, fiind obsesia dar si felul in care isi castiga existenta. Tata cauta formele originare, primordiale, de cand se stia, fara sa-si dea seama ca pe el insusi nu va reusi vreodata sa se gaseasca.
Era deci mijloc de vara, eram de cateva zile studenta si pe cale de a porni spre vacanta vacantelor, unde bratele marii si ale iubitului meu erau la fel de fiebinti si nerabdatoare, pe cat eram eu de dornica sa ma arunc in adancul lor.
Nu am ramas cu nicio amintire, intoarcerea acasa a fost ca o eliberare de emotii care in final nu-mi folosisera la nimic, caci marea era tot cea pe care o stiam si nu suficienta ca sa-mi indeparteze senzatia ca sunt inutila si neinsemnata, ca sunt terna si undeva in afara cercului in care ar fi trebuit sa marchez centrul.
Dar imaginea frumoasa pe care o faceam langa barbatul tanar si destul de aratos cat sa-mi satisfaca exigentele estetice, m-a facut sa sper si sa cred ca lucrurile asa trebuiau sa fie, mai ales ca el nu m-a atras cu posibilitatea relatiei intime, pe care, eu una, o doream sub rezerva ca trebuia sa am din capul locului garantia ca va fi unica, perfecta si vie pana la sfarsitul lumii.
Si ,,sfarsitul anului trei,, a venit dupa patru ani, cand povestea frumoasa din cutia de pantofi in care tineam adunata dovada anilor nostri de iubire, eminamente epistolara, trebuia sa iasa infasurata in voalul pur de mireasa si sa impodobeasca un cap de femeie tanara, proaspat spalat, dupa ce am hotarat ca nici macar acea ocazie nu merita efortul unei coafeze, nici macar a unei prietene inarmata cu un spray fixativ si doua, trei agrafe.
De farduri nici vorba, rochia in schimb era frumoasa si exact cum o visasem in noaptea in care imi visasem viitorul, cu ochii lipiti de scandurile, nici macar geluite, ale baracii din lemn prefabricat. De atunci trecusera 5 ani, moment in care ma simteam mai copil decat cu 5 ani in urma, acum avand in loc de doi parinti, trei si cam atat.
*
Am inceput sa vorbesc tare, exagerat de tare, si am intrat in baie razand. I-am spus inainte ca Smaranda a baut cam mult si ca daca Radu nu tragea de ea sa o duca acasa, putea pur si simplu sa ne faca nunta de neuitat. Astfel ca, pana la urma, a ramas una obisnuita, ceea ce o facuse sa para, totusi, altfel, fusese slujba de la biserica. O dorisem la Casin si la Casin avusese loc, unde tatal lui nu intrase pentru ca nu-i permitea slujba si unde chiar daca ar fi intrat, nu ar fi inteles nimic din ce s-a spus si s-a cantat, pentru ca preotul fusese beat, dar beat rau si oricum nimeni nu a inteles nimic. I-a bufnit pe rand rasul pe toti, incusiv pe mine, care nu aveam nici un respect pentru cele sfinte, dar care am sustinut cu tarie ca eu, daca nu ma marit in biserica, mai bine nu ma marit deloc…
Am inchis usa la baie si m-am trezit dupa ziua aceea nebuna, singura in fata oglinzii cat tot peretele, in care parul meu usor ondulat curgea cuminte pe umeri ca de obicei, dar rochia nu mai avea maneci, desi dimineata plecasem cu maneci de acasa. Mi-am asezat palmele pe marginea de marmura a chiuvetei si am coborat incet din pantofii alesi cu grija pentru a fi sigura ca ziua nu va fi una de tortura, asa cum auzisem ca se intampla, mai ales ca slujbele ortodoxe tin participatii tot timpul in picioare.
Am inclinat putin capul si mi-am dat seama ca ametesc, bausem nu mai stiu ce si cat si eram obosita, atat de obosita… Brusc am simtit o arsura undeva in mijlocul capului, care mi-a incins ochii, obrajii si mi-a facut inima sa-mi sara ca si cand ar fi vrut sa-mi iasa din piept. Mi-a aparut in oglinda, infasurata toata in dantela neagra, Mamaua, exact asa cum a venit dimineata la usa, cand eu tocmai iesisem din baie cu parul ud, urmarita de corul bocitoarelor coafurii mele, care nu concepeau o mireasa fara coc si fara diadema. Mamaua era mama Maminei care era soacra lu’ Mami care era mama lui Bogdanel, pustiul de 7 ani, care a ramas de poveste cand a scris intr-o lucrare de control ca foloasele gainii sunt; capul, gatul si picioarele. Atat vazuse el ca avea gaina pe care o cumpara Mamina, bunica-sa, de la Alimentara.
Am deschis usa si am vazut-o. Dantela aia era de vis, de unde naiba o avea? Imi zice:
-Plec la biserica, o sa merg pe jos ca nu-i asa departe si dracii astia sigur nu au loc pentru mine in masina. Auzi, am venit sa-ti spun ceva, ca te cunosc de cand erai mititica, cred ca nu aveai doi ani cand v-ati mutat aici.
-Mamaua, intra, a facut mama cornulete, mananci unul si astepti un pic ca te duce tata la biserica, la ei in masina sigur au un loc.
- Nu draguta, nu, eu am venit sa-ti zic doar atat: ai ales din carnea vacii, fataciunea. S-a intors cu spatele si a inceput sa coboare scarile. La 86 de ani, nu folosea liftul niciodata, 6 etaje.
- Mama, mama, spune-mi si mie ce e aia fataciune, fataciunea vacii, e ceea ce cred eu, adica…
Maica-mea m-a privit lung si o grimasa i se instala pe fata.
- De unde pana unde asta, cine ti-a spus, de unde ai auzit ?
- Nu stiu…Mamaua, a trecut pe aici. Avea un deux-piece, din dantela neagra, superb.
- Femeie nebuna, nu o baga in seama, scoate-ti din cap chestia asta. Fa-ti ceva la parul ala...
*
- Iulia, nu aud apa, tu ce faci acolo? N-ai adormit pe buda… sper, il aud strigand de dincolo.
M-am trezit din amorteala in care ma aruncase amintirea recenta, dar care parea coborata dintr-o lume in care nu aveam ce cauta, mai ales in ziua aceea.
Mi-am lasat rochia sa alunece pe podeaua baii, dupa ce am facut eforturi serioase sa cobor fermoarul. Ma gandisem mai demult la momentul in care el ar fi executat operatiunea intr-un mod… hollywoodian, iar acum, in schimb, amanam cat puteam de mult momentul cand as fi deschis usa si as fi vazut in ce fel planificarile mele se potriveau, sau nu, cu filmul in care jucam si eu cum puteam mai bine. Sub apa rece a dusului, caci pur si simplu ,,apa calda,, refuza sa se incalzeasca, m-am trezit de-a binelea si imediat s-a instalat o panica vecina cu isteria. Ma gandeam ca toata lumea a plecat acasa, numai eu am ramas in camera de hotel, nepregatita pentru noaptea nuntii, in acelasi loc unde avusese loc nunta atat de bine pregatita. Nepregatita, desi in ton cu totul, dar sub jetul de apa, n-am stiut ce sa fac altceva decat sa ma las pe vine si sa-mi cuprind genunchii cu bratele.
Intinsa cu fata in sus, m-am agatat din nou cu privirea de tavan, stapanita de o durere cumplita in piept, pentru ca uitasem sa respir, sau pur si simplu ceva nu mai functiona, o rotita, o curea, ceva ce trebuia sa o faca, dar care nu mai transmitea nici un impuls de unde se initia si unde trebuia sa ajunga.
Adormise.
Cand am reusit sa-mi revin, sa clipesc, sa respir si sa incerc sa distig in jur, m-a cuprins un sentiment de vinovatie, nu foarte intens, dar totusi suficient cat sa ma faca sa intind mana si sa incerc un soi de mangaiere, pe care o abandonam din cand in cand, din cauza degetelor care se crispau oribil si dureros, in desfasurarea deplina a unei crize de cadere de calciu.
In lumina putina pe care draperiile grele de matase sintetica o lasau sa se strecoare in camera pregatita pentru noaptea nuntii mele, am simtit umbra lui inainte de a-i simti greutatea. Mirosul de fum de tigara si alcool… A inceput de indata o lupta surda cu cearsaful pe care il trasesem pe mine, inainte ca somnul sa ma doboare din veghea mea incoltita. Apoi era camasa de noapte, lunga, larga si deloc sexi, dar trimisa de matusa maica-mii, fugita de multi ani in State. De fapt exact la asta mi-a ramas gandul, cand am auzit cum a parait tesatura, la tanti Gina si la marea ei dragoste care a aruncat-o peste ocean, unde a fost iubita pana la moarte de un tip imposibil, era cu 14 ani mai mare decat ea, iar cand am simtit degetul infipt in marginea chilotului, caci cum era sa uit sa-mi pun chilotii pe mine si tragand de ei in jos, senzatia de animal salbatic prins in capcana, mi-am dominat toate celelalte simturi.
- Ce dracu faci Iulia, potoleste-te… stai. Uite, m-am oprit. Vrei sa aprind lumina? Vrei apa? Vrei ceva…
- Nu, nu, gata… mi-a trecut, m-am speriat, adormisem… iarta-ma. Stai ca scot eu astea…
Incepusem sa judec si imi doream din tot sufletul sa fac ceea ce trebuia si sa se termine odata toata povestea. Mai demult, in urma cu cativa ani, in prima noastra vacanta la mare, locuisem doua saptamani in aceeasi camera si noaptea dormeam ca linguritele, ne sarutam mult, ma mangaia mult si ma tinea frumos sa dorm pe bratul, sau pe pieptul lui. Mai mult, nu, iar cand am fost o data cuprinsa de porniri ,,ciudate,, mi-a amintit sever ca ,,ai nostri,, au atata incredere in noi, incat ar fi pacat sa-i dezamagim. Corect, am zis eu atunci in sinea mea, multumita ca e baiat bun, era clar ca ma respecta si ca el… nu e ca altii. A dracului de norocoasa fusesem, tipul era student, de familie buna, nu a mai trebuit sa trec prin nici un fel de experiente amoroase de initiere, clar neplacute, din care cu siguranta nu as fi avut nimic de castigat… Conditia unei vieti reusite, ca la carte, e sa faci totul asa cum chiar scrie la carte… nu?
M-am ridicat din pat, m-am dezbracat rapid si m-am repezit din nou sub cearsaful pe care el il ridicase de un colt, oferindu-mi un soi de refugiu, unde era pregatit sa-mi ofere raspunsul la acele intrebari pe care, daca eu nu, cel putin sangele meu il cerea, prin felul in care se intampla sa-mi infierbante pantecul si sa-mi intareasca sanii, in noaptile cand visam, sau doar imi jucam rolul in filmul ce se derula pe netezimea tavanului.
Momentul acela, unic si foarte important, s-a derulat intr-o inclestare muta din partea mea, mai multa frica decat durere, mai multa ciuda decat emotie, mai multa jena decat incredere si totul in scrasnetul dintilor lui, printre care se chinuia sa-mi spuna, a cata oara, oare, cat de mult ma iubeste, cat de mult m-a dorit in toti acei ani, cat de frumoasa sunt si ce fericit e el ca suntem casatoriti si ca s-a terminat chinul asteptarii, al calatoriilor cu trenul, al vacantelor pierdute pe drumuri si ce nunta frumoasa, bine ca au venit toti…
Din nou sub dusul rece, ma uitam mirata ca nu exista nici un semn al actului ce tocmai se consumase, ba chiar am simtit un fior rau gandindu-ma ca poate el ar fi dorit sa fie sigur si eu nu puteam sa dovedesc nimic, adica nici o ofranda vizibila. M-am imbracat la loc, chiloti, camasa de noapte si m-am asezat din nou, de data asta multumita si chiar zambind, pe pieptul lui primitor, fericita deja in bratele ce ma strangeau protectoare. Aveam 21 ani.
No hay comentarios:
Publicar un comentario